In plina criza economica m-am gandit sa scriu un articol despre inceputul meu de antreprenor in Romania. Dintotdeauna mi-am dorit sa le arat primilor mei parteneri de afaceri cam care era stadiul meu real la momentul primelor contracte importante. Si asta pentru ca eu cred ca daca ar si stiut exact situatia sau daca ar fi aflat prin intermediari nu ne mai incredintau proiectele.

In 2002 am facut o firma de software (n.r. Pyramid Software) impreuna cu 3 prieteni. Lucrasem deja pe la firme destul de cunoscute de soft din Romania, eram studenti in anul 5 si credeam ca am muncit destul pentru altii si ca ar fi cazul sa ne punem mintea la lucru si in avantajul propriu. Asa ca 3 colegi de liceu si de facultate impreuna cu un al patrulea (mai inteligent si mai stresant ) dar care era din Bucuresti si ne putea oferi si sediu social am demarat procedurile. Fiecare a contribuit cu 50$. Din acceasta suma am depus capitalul social pe care a doua zi l-am retras si am facut restul actelor.

Daca sediu aveam, ne trebuia punct de lucru. Regia ne sare in ajutor si de data asta si cu cateva pachete de cafea si cu o chirie (rezonabila) platita direct in buzunarul administratorului de camin am reusit inchirierea unui oficiu. Pentru cei care nu stiu un oficiu este o camera extrem de mica la capatul unui culoar dintr-un camin studentesc (folosita in general de femeile de servici pentru depozitare). Cred ca o poza face cat o mie de cuvinte.

Primul nostru punct de lucru avea cam 2m x 4m. Pe un perete doua mese pe celalalt inca 2 mese. Cand mergea la toaleta unul din capat trebuia, in mod abligatoriu, sa ii scoata pe toti din incapere sa poata trece. Iarna era un fring de nu porneau calculatoarele la prima aparase de buton. Vara curgeau aplele de pe noi si ne mancau tantarii. In rest totul era bine … 🙂 Ne-am pus usa, am reparat geamurile, cred ca aveam si grilaj…

In paralel am inceput primul nostru proiect: Secure Net Cafe – aplicatie client/server de management pentru salile de internet. Studiul de fezabilitate a fost facut in Regie la o bere. Sedintele de proiectare ale claselor aveau loc pe bancile din Politehnica in zilele cu soare. In mod cu totul normal nu a avut succesul scontat. Am vandut cred ca vreo 4-5 licente. In mare esecul a fost datorat faptului ca piata era acoperita deja de produse similare, cu facilitati complexe si care permiteau un management ok. Ulterior produsul a fost liber pe internet si asa s-a raspandit destul de bine. Cred ca si astazi mai este folosit.

Atunci eram mai usor de multumit. Orice succes oricat de marunt era sarbatorit pe masura:

Primul proiect serios a venit in vara lui 2003 (intr-un moment in care ne gandeam sa renuntam): aplicatie de management de proiect pentru firmele de contructii. Kheops s-a numit produsul si este utilizat si astazi. Valoarea contractului facea de mai mult de 100 ori cat toti banii pe care ii facusem in 2 ani de firma. Mai ramanea sa ducem proiectul la sfarsit si sa primim si banii. Si am reusit. A fost prima data cand ne-am incadrat in target. Firma care ne-a incredintat proiectul dupa o licitatie serioasa este ACMS. Va suntem recunoscatori baieti, va multumim pentru incredere, dar cred ca nu ne dadeati proiectul daca ne vizitati la punctul de lucru 🙂

Astazi avem la un singur produs: Ra Workshop (software for windows and doors). Il vindem pe toate continentele si incercam sa facem un brand romanesc cunoscut.

Daca noi am reusit sunt convins ca poti reusi si tu. Ce am invat pana acum si iti spun si tie, cinstit si fara nici o retinere, este ca iti trebuie perseverenta si noroc. Ideea e ca norocul vine sigur. Intrebarea este: esti destul de perseverent sa fii pe pozitie pana iti vine randul?

PS: la sugestia unui prieten ma vad obligat sa va spun ca aici tot timpul s-a lucrat in foc continuu: ziua programare, noapte venea schimbul doi format din studenti surmenati de studiu si jucau Counter Strike.