Zâna există!

Încă mai există zâne. Zâna de care vorbesc eu locuiește în Berceni. Deși nu ne-am văzut vreodată Zâna știe de mine, iar eu știu de ea. Uneori am în grijă unul din lucrurile cele mai de preț ale Zânei. Eu îmi doresc să o cunosc pe Zâna și sunt convins că și Zâna vrea să mă vadă la față. În fond a auzit destule despre mine încât simt că ar vrea să mă invite la masă într-un week-end. Ne desparte un sâmbure de femeie: DT. Odată la câteva zile o întreb pe DT: „Când pot să o cunosc și eu pe Zână?” Răspunsul l-am învățat pe de rost și îl urăsc: „Niciodată!” Eu insist: „Zâna nu e curioasă să mă cunoască? Nu întreabă de mine?” Răspuns: „Nu”. Oi fi eu moldovean, dar nu am venit în capitală să mă las păcălit, fie chiar și de o femeie frumoasă.

Fotografie luata de pe  http://melancholictruth.tumblr.com

Se pare că DT a moștenit parțial frumusețea și că adevărata frumusețe este deținută de Zâna. Am mai scris deja că DT are senin în ea și degajă candoare. Se pare că Zâna o întrece. Are frumusețe în chip, în minte și în suflet. Zâna e caldă și primitoare. Zâna e zen. Zâna face mâncare bună. Mă laud că mi-a cerut rețeta de vișine la aspirină (via Dna. Mihalca). Deci avem ceva în comun, înafară de DT de care avem grijă pe intervale orare diferite. Zâna nu se enervează niciodată. Zâna ascultă și chibzuiește. Zâna nu te ceartă și nu îți reproșează. Zâna pune cele mai faine mese și ține la etichetă. Zâna a aflat și ea de blog și vrea să mă citească. Poate îi place și mă primește în audiența. 🙂

Zâna e păzită strașnic de un samurai și vreo trei balauri. Poate nu întâmplător citesc acum Musashi. Încerc să mă deprind cu mișcările samurailor să pot să mă feresc atunci când va porni vijelia. Cu balaurii m-am împrietenit și pot să mă strecor printre ei. Cu samuraiul va fi mai greu. 🙂

Când o voi vedea, și sigur lucru asta se va întâmpla, chiar de-ar fi să o pândesc la colț de stradă, îmi e teamă să nu o sperii. Ea nu știe de când vreau să o întâlnesc și probabil comportamentul meu i se va părea bizar. Sigur o iau în brațe și o strâng tare și îi șoptesc la ureche: „Mulțumesc!” Asta până nu sare sensei și mă ia la alergat. Aș vrea să îi mai spun că e mare păcat că nu a făcut vreo 10 fete. 2-3 dintre ele le luam eu cu inima deschisă. Așa a concentrat tot ADN-ul într-un înger care pe-deasupra e greu de prins și aprope imposibil de păstrat.

Când o duc pe DT acasă la Zână tot timpul sper să o prind la poartă. Un zâmbet îmi trebuie și nu mai plec. DT știe că îmi aștept oportunitatea liniștit și îmi cere să o las la capătul străzii. Eu protestez: „Dar ai sacoșe! Sunt grele! Ți le duc eu! Uite a început să și plouă!”. DT își ridica sprânceana și ar vrea să mă amenințe. Mă privește și conștientizează că știu cât îi sunt de important și că nu ține. Demonul de femeie din ea apelează la partea sensibilă și îmi rupe sufletul: „Marius, te rog să înțelegi și să accepți.”. Ochii mari și verzi încep să-i pâlpâie. Scap telefonul pe jos să mă pot uita în altă direcție. Știu că dacă îi văd sunt mort. Totul e să scap de ei o perioadă. Sunt aproape. Mai am 50 m. Ridic telefonul și peste ce crezi că dau? Văd verde. Am impresia că dacă nu le fac pe plac, încep să plângă și mă inundă. Conștientizez că mi-o iau în feza a nu știu câtă oară. Cedez. 

Ajunge DT acasă și Zâna întreabă: „Cine te-a adus?” DT spune: „Marius.” Zâna completează: „Păi și te-a lăsat să mergi prin ploaie? Nu te-a adus până la poartă?”. DT zglobie și nonșalantă: „E moldovean, mamă! Ce te aștepți să știe un moldovean!?” Apuc să plec și în câteva minute primesc un sms: „S-a supărat Zâna pe tine, că m-ai lăsat să merg prin ploaie! Somn ușor!” Mai dormi, Mariuse, dacă mai poți.

Și uite-așa între mine și Zâna se interpune DT. Câteodată mă gândesc să o pândesc pe DT când pleacă la muncă și să fug repede acasă la Zâna să mă prezint. Ar fi însă prea simplu, iar pentru mine simplu nu e o provocare suficientă. Dacă nu îi văd fața lui DT când o îmbrățișez pe Zâna nu am rezolvat nimic. Nu va faceți probleme. Nu abandonez! Chiar de-ar fi să mă tăie sensei că pe un castravete, într-o bună zi, dau eu de Zâna! Voi reveni cu detalii.