|    |  septembrie

                  de Marius MihalcaTe-nșel iubito!Mă culc cu gândul că-ntr-o zi vei fi a mea.Nemernicul mă minte-n lumi diverseÎmi generează tangente universuri În care sunt demiurg și îmi pot face vise.Te-aduc, te-ating și îți vorbesc în versuri,Te fac să râzi, să mă iubești enorm,Dar nu pot prelungi la nesfârșit momentulCăci

Un simplu telefon de Duminică mi-a adus o veste teribilă. Bunicul meu este grav bolnav. Atât de grav încât ai mei împreună cu frații și surorile lor au început să plănuiască despre cele necesare. Timp de 32 de ani am fost ferit de astfel de evenimente. Putinile mele cunostiinte de probabilistică și logică elementară mi-au

             de Marius MihalcaAud albul cum seduce,Și-mi strigă buza flamandă,Simt gust de dulceȘi miros de sfântă.Văd aburi desenând himere,În jurul meu dansează ieleCe scuipă vise efemere.Mă țin cu dinții înfipți în piele.Închid ochii și deschid privirea,Gânduri apar și se destramăLe însoțesc pe drum când le enumăr,Trăind cea mai dorită dramă.Sărut un umăr.Fotografie realizată de Aripi de PlumbData: 20 Iunie 2011