Sunt un urmă cu scrisul. Dar rău de tot. IT-istul din mine m-a surprins că citește mai repede decât reușește blogarul să relateze. Am fost și la teatru. E pe lista de povestiri, dar cumva în ultima săptămână nu mi-am găsit cuvintele. Și dacă e un lucru pe care nu am să îl fac… constat că de fapt sunt două: nu voi scrie niciodată la categoria „impuse” doar pentru că a trecut mult timp de când nu am postat ceva și îmi pierd cititorii și nu voi scrie niciodată despre știrile generale, gen: s-a lansat iPhone 6, asta când toate mediile de informare abundă în această știre. 

Ca să îmi justific lipsa de inspirație din ultima perioadă te rog să mă crezi că mă aflu în fața unei mari dileme. Banii, la fel ca și la Pavel Stratan, nu prea stau pe-acasă. De mult timp îmi doresc un smartphone. Toți clienții mă iau la mișto când văd ce telefon am. La School 4 Startups aveam de departe cel mai ieftin telefon dintre cei aflați la curs. Programasem achiziția la începutul acestui an și uite că acum mă aflu într-o dilemă. Mi-a venit mie ideea de a-mi albi dinții. Țin să menționez că dinții mei sunt curați, îngrijiți, nu am decât 2-3 plombe undeva prin spate. Și încă un detaliu important: nu cred că mi-a ieșit măseaua de minte. Sau dacă mi-a ieșit, cu siguranță nu prin gură. 🙂 

Când a auzit Furnică de faptul că vreau să-mi albesc dinții și că operațiunea de albire costă cam cât un smartphone a și sărit cu sfatul: 

 – Ești sigur că albirea dinților te ajută la femei mai mult decât un smartphone? Eu nu prea știu ce să zic!

Iertați-l! E căsătorit de vreo 10 ani și are și 2 copii frumoși. E oarecum firesc (Ba nu!) să nu mai știe cum pot fi folosiți dinții. Eu m-am cam decis, dar având în vedere că acest blog este citit de un public preponderent feminin m-am gândit să fac un sondaj. Până atunci, povestesc pe scurt o situație asemănătoare. 

Prin clasa a IX eram destul de micuț de înălțime. Începuse să se declanșeze procesul de creștere, dar rezultatele erau incipiente, astfel încât toate fetele erau mai înalte cu un cap decât mine. Fața de copil pe care o am acum o purtam și pe vremea aia doar că era mai proaspătă. Fetelor începuseră să le înmugurească ideea de a avea iubiți. Dar cine dracu să se uite la mine când toate (ok, poate exagerez), aproape toate fetele își doreau băieți răi: nerași, fumători, violenți (în limite acceptabile) dacă nu cu ele măcar față de ceilalți băieți. Ce mai, un fel de Dylan (din Beverly Hills 90210), dar mai cu vlagă în ei. 

M-am băgat eu într-o introspecție, termen pe care nu îl cunoșteam la vremea respectivă, și ce mi-am zis: Barbă nu ai nicio șansă! Ești spân! Și adevărat am grăit pentru că 20 de ani mai târziu tot spân am rămas. Față de copil? Ai. Nicio șansă să scapi de ea. Ai note bune la școală. Mergi la olimpiadă! Nu prea înjuri. Te îmbeti prea rar. E clar! Te paște sihăstria.

Vroia el bunicul să mă fac popă (Nepoate, ca popă iei și de pe viu și de pe mort!), dar îmi plăcea totuși prea mult viața. O scurtă analiză empirică mi-a arătat că majoritatea băieților răi sunt fumători. Și, marketerul din mine s-a gândit să se nișeze. M-am gândit să fiu opțiunea fetelor care nu vor să sărute un fumător. Dacă ar fi existat astfel de fete ar fi avut de ales doar între mine și vreo 3-4 în tot liceul. Din ăștia vreo doi erau luați (și sunt și astăzi), iar restul erau nefumători doar pentru că nu se puteau trezi din băutură îndeajuns cât să își poată aprinde o țigară.Și astfel am ajuns nefumător. Crezi că a funcționat? Neahhh! De fapt a existat o fată pe nișa respectivă, care ulterior m-a ținut de bărbat vreo 10 ani până când a realizat că tot băieții răi sunt de perspectivă!

Astăzi mă gândesc să mă nisez din nou, dar dacă se poate fără partea cu însurătoarea. De data asta aleg în defavoarea tehnologiei, căci eu mizez pe faptul că o creatură feminină ar prefera oricând o dantură îngrijită și frumoasă, unui dispozitiv de ultimă generație. Zic bine? Vă rog contribuiți cu sfaturi și sugestii, căci pe 13 Martie am programare la dentist.

PS: în imagine o aveți pe DT. Firește că e implicată. Râsul ei de zi cu zi mi-a trezit pofta de alb. Cât să mai rezist? E timpul să mai jucăm și în Imperiul contraatacă.