Locul doi
Am fost șoim al patriei. Am fost chiar și pionier pentru câțiva ani. Am primit acea educație care te formează pentru a fi primul, pentru a câștiga, pentru a depăși orice record. Cred că mi-am însușit cunoștințele destul de bine. Am fost un timp îndelungat liderul echipei de goniometrie, am fost primul dintre băieți la bac (și al treilea per total, încât nici chiar Moldoveanca Șefă nu cred că se aștepta), etc.
Ideea e că suntem educați și propagăm prin educație la rândul nostru noțiunea de competiție și satisfacția obținerii locului întâi. Să fii primul! Să obții cel mai bun rezultat! Să-i depășești pe toți ceilalți! Nu mă înțelege greșit. O parte din aceste deziderate le am și eu, și le susțin. Constat însă că unii dintre noi generalizăm această competiție în direcții în care nu ar trebui. Nu mi-a spus nimeni că există excepții de la regulă și uite că m-am prins greu și destul de târziu.
Mie îmi place locul doi. Atunci când sunt într-o relație, îmi place să fiu al doilea. Deși există riscul de a se înțelege că îmi plac relațiile ce implică mai mult de două persoane, și momentan nu sunt foarte departe de acest lucru, tot ce vreau să spun este că atunci când suntem doi eu prefer să fiu pe locul al doilea. În limbaj popular, mai ales dacă ești bărbat, riști să fii catalogat astfel: preș, cârpă de șters pe jos, nu ești bărbat, bleg, te lași călcat în picioare, un distrus, etc. Astea sunt doar o parte din expresiile care mi-au fost adresate mie de-a lungul timpului.
Ori eu cred că într-o relație competitivitatea individuală nu își are rostul. Momentul în care îți vezi partenerul ca pe un rival pe care vrei să îl depășești sau măcar să îl ajungi, fie punctual sau temporar, este momentul în care ai pierdut fără să-ți dai seama. Nu sunt nici un susținător al spiralei pozitive, atât timp cât este generată de competitivitate individuală. Spirala pozitivă e o denumire inventată de mine (cred) și care se referă la lucruri bune, care aduc valoare, în cascadă. Tu faci un lucru frumos pentru noi, iar eu fac altul și mai sau la fel de frumos. Dorința care te animă ar trebui să fie cea de a avea armonie, senin, frumusețe și nu cea de a depăși realizările celuilalt.
Mai există un altfel de loc doi. Ne-am născut în relația părinților noștri și nu în cea pe care o trăim noi, acum. Este foarte probabil ca partenera/partenerul nostru să fi experimentat alte relații, la fel cum am făcut-o și noi. Este, de asemenea, foarte probabil, ca una dintre acele relații să fi fost foarte importantă, să fi fost The One și să se fi terminat într-un mod nu tocmai dorit (a se citi pașnic, cu acordul părților, etc.). Este posibil ca acea relație să fi fost un maxim (îmi promit de multe luni că am să scriu despre maxime, dar nu am reușit să concretizez nimic), ceea ce îți garantează un veșnic loc doi. Pentru unii este o dramă, pentru alții este o situație de neacceptat. Pentru mine e un fapt.
Locul doi îți dă perspectivă. Știi mereu unde vrei să ajungi. Te face să fii mai bun și să vrei mereu să oferi mai mult, și mai mult, până când într-o zi realizezi că nici chiar tu nu îți cunoști limitele și că ai depășit de mult ceea ce credeai că ești și că poți fi. Locul doi îți permite să obosești, să te refaci și să o iei de la capăt fără a pierde mare lucru. Că ești pe doi sau pe trei e cam același lucru: nu ești primul!
Locul doi poate fi și o declarație a faptului că ești conștient de ce se întâmplă, că alegi în fiecare zi să fii acolo, că ești perseverent, că iți dorești, că îl/o dorești și că te convingi, în fiecare zi, că ai făcut alegerea corectă. Ar mai fi de discutat dacă alegerea-ți este dictată preponderent de emoțional sau de rațional. Dar hai să lăsăm asta pentru un alt articol.
N-am să fiu demagog și n-am să-ți spun că nu îmi doresc să aud vreodată frazele purtătoare de cel mai, primul, pentru prima dată, întâia oară, cu adevarat, etc. Fraze care să iți spună că munca ta chibzuită și îndelungată este acum răsplătită. Că nu ești pe primul loc, pentru că ai trecut de mult de borna care marca această poziție. Și e atât de în urmă încât nici nu se mai vede. Prefer însă prezentul și viitorul locului doi, decât trecutul locului întâi. Nu prea sunt eu un fan al fotografiilor cu mesaj scris, dar prea bine le zice Dl. Johnny. Pare și la subiect. O fi și el un cititor al blogului cine știe! 🙂
Ugly Kid Joe
Vezi tu, daca ai fi acum pe locul 1 (sau cum vrei sa-i zici)ti-ai da seama ca a fi in/pe orice alt loc e de neconceput si tot articolul asta al tau e doar o amagire de sine.
Daca esti sigur ca ai trecut de borna cu numarul unu atunci poate ar trebui sa incerci pe alt drum. Stiu ca esti perseverent dar nu toate drumurile pe care se intampla sa o apuci sunt bune.
Marius Mihalca
Mi se intampla adeseori sa fiu perseverent in prostie, Ugly Kid Joe. Asta e un lucru care ma sperie.
Ma bucur ca inca ma mai urmaresti. 😀
vali
Ma surprinde preferinta ta pentru locul 2, de fapt nu preferinta atat cat curajul de a o striga in gura mare. Vorbind despre o relatie in care sunt 2, depinde foarte mult de cel care este lasat sa ocupe locul 1, sau care prefera acest loc 1, dupa caz, pentru ca relatia sa fie una fericita privita fiind dinspre ambele parti. Poate fi un fel de egoism din partea celui care prefera locul 2 pentru ca el este cel privilegiat, el, cum bine spui este cel care va sti mereu unde vrea sa ajunga. Iar sarcina celuilalt nu este usoara decat in situatia in care este nascut sa fie lider , in situatia in care prefera si chiar ii place locul 1. Dar, dragul meu, chiar si liderii au sensibilitatile lor, chiar si ei obosesc si au nevoie la un moment dat sa o dea in bara. Sigur, intr-un astfel de moment este ideal sa fie intotdeauna prezent celalalt, cel care a ales sa fie mereu acolo, cel care a dorit, in perseverenta sa, sa se convinga in fiecare zi ca a facut alegerea corecta. Dar Marius, asta este utopie, este visul oricarui suflet prapadit caruia ii place sa se piarda in emotii. Nu exclud posibilitatea ca 2 la 2 milioane sa aiba sansa sa traiasca o astfel de relatie in care sa nu mai conteze borna aceea la care faci referire. Asa ca da-i bice la cal, cauta si gaseste.
Marius Mihalca
Ai mers vreodata pe o bicicleta tandem? Daca nu stii cum arata da o cautare pe google images dupa "bicliclet tandem". Aceasta bicicleta are doua locuri, patru pedale, un singur ghidon si un singur lant. Indiferent cine oboseste, se plictiseste, lesina, etc. bicicleta este este impinsa inainte de catre celalalt. Avand un singur ghidon vor merge cu siguranta amandoi in aceasi directi. Sa speram ca in cea buna, desi nu e musai. Eu asa vad lucrurile.
vali
Vezi tu, are un singur ghidon. Eu nu spun ca nu este bine sa iti doresti sa fii mereu pe locul doi, spun ca nu mi se pare corect, este un loc privilegiat. Stiu ce spun, de 25 de ani merg pe astfel de bicicleta si nu mai pot, am obosit si ravnesc la locul doi. Dar din pacate am inteles prea tarziu ca trebuia sa … obosesc mai des. Iar acum nu am alta alternativa decat sa tin ghidonul cat de strans pot si sa sper ca directia este cea buna.
Anca G
Marius, buna, te citesc de ceva timp nu am comentat niciodata pentru ca mie mi se pare ca trebuie sa cintaresti foarte bine daca ai cu adevarat ceva de spus inainte sa deschizi gura! Si daca "ceva"-ul respectiv nu face diferenta e oricand de preferat sa nu vorbesti. Poate stii si tu zicala aceea veche cu e "mai bine taci si pari prost decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu" 🙂
Dar acum cred ca as avea ceva de spus, in primul rind pentru tine, e blogul tau si sunt parerile tale. Dar m-a incitat si Vali, obosit(a) cronic si care isi regreta rolul de lider asumat. M-am casatorit religios de curind (si anume de foarte curind :-)!) cu partenerul meu. Suntem impreuna de 13 ani si slujba respectiva nu a schimbat nimic fundamental in relatia noastra. Doar ca a imbogatit-o prin ceea ce a spus preotul (care imi este si un fel de ruda dar mai presus de orice este un barbat foarte frumos, foarte inteligent, extrem de sarmant si cu mult bun simt!)! Si anume: prin cununile pe care vi le-am pus pe cap v-am incoronat imparati. Pe amandoi! In egala masura! Aveti aceleasi drepturi si aceleasi obligatii. Nu sunteti unul mai presus decat celalalt! Nu mai sunteti doi! Sunteti unul singur, asa cum era in poveste balaurul cu 2 capete! Sunteti doi dar in fata oamenilor si a lui Dumnezeu sunteti unul singur si raspundeti la fel!
Slujba a fost lunga si a fost frumoasa, predica de dupa a fost inca si mai si! Dar eu atunci am inteles! Amandoi la fel! Amandoi egali! Succesul e al amandurora, esecul la fel! Deci Marius…nu exista locul unu' si locul doi! Amandoi imparati! Aceeasi putere! Aceeasi posibilitate de a gresi! Si atunci, eu si actualul meu sot (mai, suna oricum foarte ciudat asta cu sotul :-)!) am hotarit ca o zi sunt eu imparateasa si o zi e el imparat! Ca sa ne fie usor eu imparele, el alea pare! De cate ori unul din noi greseste (suntem oameni, nu vorbim de Fat Frumos si Cosinzeana lui!) celalalt castiga o zi in plus, ca un premiu pentru ca a fost un rege mai bun! Totul pentru imperiul nostru! Nu mai sta pe locul doi! Chiar daca de acolo il sprijini cel mai bine pe celalalt, eu inteleg asta! Iar tu Vali, da-i drumul la ghidon! Daca bicicleta se pravale sau se duce in prapastie iti garantez un singur lucru: ai sa ai timp sa sari! Dar s-ar putea sa constati ca partenerul apuca ghidonul si o (con)duce mai bine si mai sigur decat ai facut-o tu! Numa' dai sansa asta, nu mai sta inclestat pe ghidon! 🙂
Cu drag
Marius Mihalca
Buna Anca,
Ce imi plac comentariile! Iar cand sunt consistente imi plac si mai mult. 🙂 Dupa cum observi lumea e cam reticenta in a replica, iar eu tanjesc dupa comentarii.
Mai am cateva lamuriri. Vali este o doamna/domnisoara. Amuzant este ca si eu am fost ferm convins ca este un tip. 🙂
Revin mai pe seara cu un comentariu pe fondul problemei. Simt ca trebuie sa ma pregatesc mai intai. :p
Anca G
Deci de care pregatire? Militara? Academica? "Pe seara" acela a trecut demult este deja "dupa prinz" alta zi…tz tz tz cum sunt baietii astia neseriosi! De aia raman ei mereu pe locul doi 🙂
Marius Mihalca
😀
Aseara am fost a teatru. Se poate pune drept invoire?
Anca G
Invoire sa fie, felicitari pentru asa ocupatie! Dar pot sa sper ca reusim sa facem diferenta intre invoire si scutire? 🙂
Daca n-o facem sau daca nu ne tinem nu mai prindem – nu-i asa – comentarii de tipul consistente 🙂
Marius Mihalca
Cu scuzele de rigoare, permite-mi sa-ti urez Casa de piatra! O viata frumoasa, lina si interesanta! (sper sa existe combinatia asta).
Revenind la raspunsul cu care eram dator uite ce cred: exista un drum si exista o destinatie pentru fiecare cuplu. Drumul este o cale a cunoasterii, iar destinatia este dorinta si decizia de a fi impreuna pana la final. Sunt perfect de acord cu cele spune de tine odata ajuns la destinatie. Un cuplu asa ar trebui sa se comporte si in opinia mea: ca un tot unitar.
Drumul insa este parcurs de fiecare in ritmul lui. Acest lucru face ca sa existe un loc doi. Poti sa privesti asta in mai multe feluri: in functie de cine e in fata, in functie de cine impinge lucrurile, etc.
Marius Mihalca
Am revenit, asa cum am promis. Doar invoire, zic! 🙂
Anca G
Iti multumesc pentru urari, stai linistit, nu imi plac formalitatile desi – paradoxal – sunt unul dintre putinii oameni care respecta eticheta (cum, de altfel, am vazut ca esti tu) si de aceea apreciez gestul tau!
Viata este frumoasa oricum, nu e un cliseu, asa este, e atit de frumos sa te trezesti dimineata si sa nu stii ce te asteapta si ce urmeaza sa se intimple! Parca ar fi in fiecare zi Craciunul! E drept ca poate sa fie si Apocalipsa dar nu stim, asta e frumos, ca de fapt, nu stim 🙂
Asa, consistent – consistent dar sa nu batem cimpii, zic!
Cuplul nu se comporta NICIODATA ca un tot unitar! Sunt doi oameni! Balaurul cu 2 capete este doar o poveste in viata reala discutam de 2 oameni. 2 caractere. 2 nevoi. 2 firi. Poate chiar asemanatoare totusi diferite ca nu-s toti oamenii nascuti in aceeasi zi si pina si aia care sunt….:-). Sunt doua lucruri, Marius si imi cer scuze daca par infatuata sau atotstiutoare caci nu-s nici una nici alta: ca sa functioneze un cuplu membrii acestui trebuie sa observe fix 2 aspecte (inafara de faptul ca trebuie sa aiba chimie si reactie fizica!): 1. Libertatea – si libertatea unuia se termina exact unde incepe libertatea celuilalt si sa vezi ca granita e foarte greu de observat 🙂
2. Capacitatea de a iesi din propriul unghi si de a privi o (orice) situatie si din punctul de vedere al celuilalt.
Asa ca, suna frumos tare ce aia spus tu cu locul unul si locul doi si este adevarat ca sunt doua locuri! Doar ca – in toate cuplurile care functioneaza – personajele componente ocupa pe rind locurile alea.
Parerea mea…fara pretentie de exhaustivitate 🙂
Si sa ai o seara superba in continuare!
Marius Mihalca
Libertate. Chimie. Comunicare. Capacitatea de a vedea din unghiul celuilalt.Am mai adaugat eu una. Ideea e ca sunt total de acord!
O molecula are doi sau mai muti atomi. Atomii sunt distincti, dar totusi impreuna sunt o molecula. Moleculele sunt diferinte, dar impreuna formeaza …. Extrapoland in continuare doi oameni sunt diferiti, dar impreuna formeaza…. un cuplu? o relatie? o incercare?
vali
Draga mea Anca, pe drumul acesta frumos al vietii noastre (ma refer aici la mine si la sotul meu), am fost fericiti sa punem "atas" la bicicleta pentru a putea purta cu noi doua sufletele minunate. Asa ca oricat de sigura as fi ca dand drumul ghidonului voi avea timp sa sar eu sau ca celalalt va prinde repede ghidonul, nu imi permit sa fac aceasta acrobatie. Stiu ca par pozand in victima, cateodata chiar simt nevoia sa fac acest lucru, insa acum nu, acum doar am vrut sa va impartasesc din experienta mea. Poate nu ai citit cu atentie comentariul meu, spuneam acolo ca regret ca am inteles prea tarziu ca trebuia sa obosesc mai des, atunci cand se putea si da, poate din cand in cand trebuia sa dau drumul ghidonului. Nu regret drumul parcurs, nu regret rezultatele si tinta, destinatia noastra comuna este inca acolo, la locul ei…doar ca ma simt obosita, atat. Asta nu inseamna ca voi renunta sa doresc si sa fac tot binele din lume pentru cei dragi mie.