Mi-e teamă
Nu sunt un tip curajos. Nu știu nici dacă pot fi catalogat drept fricos. Teama nu mă poate împinge decât până în dreptul principiilor. Mai încolo poate trece doar firul de viață pe care îl posed, dar eu nu. Cu toate acestea am momente în care mă sperii de unul singur.
Viața a fost blândă cu mine. Dar chiar și așa mi-a oferit destule cât să nu mă mai surprindă prea multe. Să presupunem că soarta își va întoarce subit privirea către mine, precum ochiul lui Sauron (cel din film și nu cel din firmă) și îmi va arunca în brațe femeia pe care o caut de ceva timp. Sunt pregătit să zic: „– Sărut mână!„, providenței și doamnei în cauză, să o iau în brațe și să o duc acasă, de unde să nu o mai las să plece vreodată. Poate sunt eu ciudățel, dar scenariul ăsta demn de o comedie romantică, marca Hollywood, îmi provoacă o teamă. Ce fac dacă după un timp nu îmi mai plăcea? Am să mă plictisesc? Va veni cu siguranță un moment în care trupul, cel pe care l-am divinizat atâția ani și căruia m-am închinat noapte de noapte (sper), va manifesta semne de oboseală. Greutatea începe să se acumuleze precum zăpada pe un bulgăre ce se rostogolește, pielea își pierde din elasticitate și începe să creeze jgheaburi, coloana începe să traseze un arc de cerc, celulita va declanșa jihadul și alte asemenea detalii pe care, fir-ar eu să fiu, le observ! (Am mai spus că sunt o victimă a detaliilor?) Mi-e teamă că toate acestea mă vor face să mă schimb și să o dezamăgesc. Nu ar fi prima. Mi-e teama că toate promisiunile de acum se vor transforma în simple vorbe.
Oi fi eu ciudat, dar foarte prost nu sunt! Știu că lucrurile se transformă și vom avea, unul față de altul, un respect și o prietenie și bla, bla, bla. Fuck it! Vreau mai mult de atât! Mi se pare că am urmat regulile moralei și ale conduitei etice și, presupunând că există o Divinitate și că acesta ar fi cursul firesc al unei vieți, eu mă declar nemulțumit. Nu vreau să-mi strig dragostea în poezii și articole pe blog, ci vreau să o trăiesc pe o plajă însorită, cu un cocktail și alături băbuța cea dintotdeauna. Vreau să (cred că pot) să-l bat pe puștiul de la supermarket, pentru că s-a uitat ciudat la femeia mea. Vreau să mor având pasiune în mine! Altfel pentru ce trăiesc?
Teama asta m-a determinat să găsesc și o soluție. De fapt, este o posibilă soluție și, din păcate, nu am cum să o verific în prealabil. Sunt forțat să presupun că va merge. Am s-o încerc, și abia când va fi prea târziu îmi voi da seama dacă a funcționat. Fiecare femeie care îmi iese în cale trece printr-un filtru ipotetic. În primele 10 minute, următoare momentului în care am decis că o vreau, biata femeie trece printr-un scenariu de transformări și metamorfozări, de m-ar lua la bătaie cu parul, de ar ști ce se întâmplă în mintea mea. Aș mai vrea-o dacă ar fi cu 10 kg mai grasă? Aș mai vrea-o dacă ar fi fără un sân? Fără o mână? În scaun cu rotile? Dacă o ia pe câmpii? Dacă răspunsul la toate aceste întrebări este invariabil Da, atunci avem un câștigător. Înseamnă că, dincolo de acel trup – și ca sa nu fiu demagog, trebuie sa îmi placă foarte, foarte tare – există suficiente resurse, mai multe decât pot eu exploata în decursul aceste vieți.
Partea faină avea să vina ulterior. Eu, încercând să îi explic că e frumoasă. Ea:
– Nu știu cum poate să îți placă de mine! Sunt cât o balenă!
Eu, fără să spun nimic și lăsând capul în jos să nu se vadă că zâmbesc, gândesc:
– Mai ai de pus încă 10 kg până să întru în panică!
Mi-e teamă să o spun cu voce tare, că poate o ia ca pe o provocare. Cu femeile nu-i de joacă!
Sunt superficial? Probabil. Mă mulțumesc cu gândul că nu îmi e teamă să spun ce gândesc cu voce tare și să mă identific cu ceea ce sunt.
Zâna de la colț
Dar de ce te torturezi? Treaba asta e a femeii de lângă tine. Și cred că tocmai ai predat lista pe care o așteptam. Păcat că are un singur punct. 🙂
Marius Mihalca
E posibil sa fi venit timpul.
Aseara nu stiam ce sa raspund. Acum lucrurile imi sunt mai clare, un pic. 🙂
Zâna de la colț
Ciudat. Aveam impresia că vinul mai mult tulbură decât să clarifice lucrurile. 🙂
Marius Mihalca
Vinul tulbura, dar o noapte de nesomn face minuni!
Anonim
Acum catva timp, intreband pe cineva apropiat – barbat, 60 de ani, aproape singur toata viata, de ce nu s-a insurat niciodata, am primit raspunsul: Nu am facut-o pentru ca mi-a fost teama sa nu sufar si pentru ca mi-a fost teama sa nu fac sa sufere pe altii…Ca dragostea asta ar insemna, de fapt si de drept…
Un fel de drobul de sare de pe hornul din cunoscuta poveste, nu?
(Cam) asa si cu tine, intr-un alt sens, desigur.
Te rog sa primesti scuzele mele pentru analogie; de asemenea, pentru ca imi vin atatea vorbe in minte, ca sa ti le spun, si am atat de putin timp si atat de putina indemanare ca sa le scriu, incat e posibil ca pe ici pe colo sa nu reusesc sa ma fac inteleasa asa cum mi-as dori.
Pai bine domnule, pai bine draga Marius, de asta ti-e tie teama?
As zice asa:
1 la mana – varianta practica: daca chiar gandesti in felul asta, atunci mi se pare ca iubirea ta s-ar baza prea mult pe aspect, adica pe o aparenta. Ca ceea ce ne atrage initial la celalalt e aspectul fizic, asta e clar, stiut si probat (din plin). Ca grija unei persoane pentru aspectul fizic e de dorit, iarasi ar fi ok. Ca dincolo de atractia initiala, ca sa o putem numi dragoste, ar mai fi nevoie si de compatibilitate de educatie, cultura, preferinte, de acceptare, toleranta, respect etc. – sper ca gasesti normal. Da’ ca sa te apuci sa te intrebi – si mai mult, sa-ti fie teama ca peste nu stiu cati ani Ea n-ar mai fi la fel de frumoasa, ne-ridata, dreapta etc etc inainte inca de a fi cunoscut-o bine si de a-ti dori sa-ti petreci viata cu ea, asta mi se pare putin exagerat. Adica e normal sa ai teama asta, dar cred ca nu e normal sa o lasi sa stea in calea fericirii tale de lunga durata pe o plaja carraibeana.
2 la mana – varianta poetica: as zice ca in momentul in care o sa apara Ea, dupa ce – evident – va fi trecut prin toate filtrele si testele tale de om rational si practic – si o sa te indragostesti tare de tot si o sa o iubesti si mai tare si va fi trecut nebunia primelor luni sau a primilor ani si o sa stii ca vrei sa-ti petreci viata toata langa ea, atunci aceasta teama o sa fie o amintire amuzanta. Caci – si iti doresc – iti vei da seama ca iubesti la ea si cele cateva kilograme in plus si ridurile si poate noua culoare a parului vopsit. Pentru ca o iubesti pe Ea, cu totul. Iar riduri si kilograme nu vor insemna decat ca uite, au trecut 20 de ani de cand sunteti impreuna si uite ce bine e si ea e tot aia de care te-ai indragostit, chiar daca nu mai arata la fel. Nici tu nu mai arati la fel, dar esti la fel de sarmant si ea e iubeste si mai mult aici pe plaja, dupa ce vor fi trecut peste voi si prin voi ani si experiente si multa dragoste. Poetic, cum ziceam
Deci, draga Marius, ai o teama, e normala, deci existi . O sa-mi fac timp sa mai citesc ce scrii, imi place si cred ca faci parte din categoria (prea) putin numeroasa a barbatilor care simt, gandesc si se exprima nu numai frumos, ci si corect romaneste.
Ganduri bune!
Raluca
Marius Mihalca
Eu nu mai stiu ce am scris, dar chiar asa dus cu capu' am fost? :-)) Fernando Ariza e de vina!
Anonim
Tu nu ai fost dus cu capul, ti-ai exprimat doar o temere. E normal la vasta ta, zicea,parca, un cantec. (Poate dusa cu capul oi fi fost eu, ca mi se pare ca prea am scris mult…)
Cat priveste pe dnul Ariza, imi recunosc ignoranta, habar n-am cine e, insa daca are asemenea "efect", s-ar putea sa am nevoie de numarul lui de telefon.
Numai bine, stimate domn, hai ca ne-om mai citi noi!
Raluca
Victoria
Raspunsul la intrebarile alea pe care ti le adresezi despre o femeie nu vin dupa 10 minute, poate dupa 10 ani :)) Si ca fapt divers – si femeile ii "transforma" pe barbati, deci stai chill. Sunt curioasa ce-o sa zica prietenele mele de pe Merita Citit de postul tau; il adaug si le invit sa te citeasca 😀
Marius Mihalca
Sunt de acord cu schimbarea. Poate de aceea este atat de important pe mana cui te lasi "transformat".
Si eu sunt curios ce vor spune prietenele tale. 🙂 Ma tii la curent?
Marius Mihalca
Imi e cam greu sa iti procur numarul de telefon al domnului Ariza. Asta si poate ca este un personaj literar, cu sanse mici sa fi existat vreodata. De indata ce termin lectura am sa scriu despre el. 😉 Deci, nu am numar, dar vei afla totusi detalii.