Business is dating! Mi s-a părut că sună mai bine așa, decât orice traducere aș încerca. Afacerile sunt o relație! Cam așa ar suna varianta mea de traducere în română. Cu diferența că în relațiile de afaceri, termenele și condițiile sunt explicite și acceptate de ambii parteneri, unde în viață, nu de puține ori, unul din parteneri trăiește cu speranța unor schimbări, a unor rezultate pe care nu a avut niciodată curajul să le rostească. Se poate întâmplă acest lucru și în business, dar doar între oameni lipsiți de experiență sau care au conceput întreaga afacere tocmai în scopul înșelării celuilalt.

Business înseamnă seducere, încredere, onoare, angajament (commitment), grijă, orgoliu, dorință și cred că pot continua cu toate atributele unei relații interumane. Dacă atunci când vine vorba de posibilele mele relații, capacitatea de seducere îmi este limitată doar la cele câteva articole postate pe blog, în business sunt destul de bun. (Fraza precedentă are strecurată o injoncțiune, pentru care Doamna F. îmi va da peste degete) Am câteva reguli pe care nu le încalc niciodată (și sunt conștient că niciodată este un termen absolut): nu promit ce nu pot livra, nu înșel și nu fur. Dacă stau bine să mă gândesc și în plan personal fac la fel, dar asta e altă poveste. 

Unul din subiectele mele favorite este: planul de pensionare (retirement plan). Oameni din părți diferite ale globului văd viața în mod total diferit. Printre lucrurile care ne separă pe noi românii de unii dintre ceilalți se află modul în care vedem pensionarea. În România avem o vorbă: „fă un copil, să aibă cine să îți aducă o cană cu apă la bătrânețe”. De aici transcende dorința părinților de a fi preluați de copii, într-o bună zi și de a pune astfel grijile bătrâneții în desăgii lor. În țările arabe se întâlnește același gen de mentalitate. Dacă ai doi copii (băiat și fată), fața moștenește 1/3 din avere și pleacă la familia soțului, iar băiatul moștenește 2/3 din avere și preia în grijă și părinții. Dacă fiul nu este capabil (din diverse motive), ginerele, dacă dorește și dacă își permite, poate prelua în grijă (dar nu are nicio obligație) și socrii. În România, în general, copiii, adulți ajunși, se confruntă cu probleme mai mari decât părinții și sunt destul de puțini aceia care au puterea financiară suficientă, astfel încât să influențeze semnificativ viață părinților.

La polul opus acestei abordări se găsește planul de pensionare (retirement plan). La un moment dat în viață lor, cam pe la vârsta pe care o am eu sau imediat după intrarea în 40, oamenii încep să se gândească cât mai vor să muncească și cam ce ar vrea să facă după ce se opresc. În principiu, planul de pensionare presupune vânzarea tuturor proprietăților și relocare într-o zonă, care de cele mai multe ori se află și în altă țară, dacă nu pe alt continent, „prietenoasă” cu pensionării (retirement friendly). Idea retragerii din activitate presupune ca schimbarea să se facă, cât încă ești în plenitudinea forțelor și te poți bucura de viață. Dacă te retragi direct în groapă, se numește că ai murit, ori esența acestei mișcări este despre cum să trăiești.

Ce presupune asta? Cum stabilești încotro să o iei? Deși un criteriu valid ar fi să te orientezi după cât de frumoase sunt femeile în zonă, șansa este că să fii deja cu familie și practic ești forțat să iei în calcul alte considerente. Păi, punctajul se face după următoarele criterii: 

1. Care este costul pământului și al imobiliarelor? 
2. Care este costul vieții (cost of living)? 
3. Care este costul sănătății? 
4. Ce posibilități de relaxare și dezvoltare personală există? Retragerea presupune renunțarea la muncă (total sau parțial) și îndreptarea atenției către hoby-uri și alte lucruri care îți fac plăcere (ex: pescuit, grădinărit, navigare pe mare, atelier casnic, etc). 
5. Care este gradul de civilizație și de siguranță oferit? 
6. Limbă vorbită.

Iată lista pe care am colectat-o până acum. Despre unele destinații știu doar din auzite. Pe altele le-am vizitat. Sper că până să mă pensionez să ajung în fiecare locație, să pot decide în cunoștință de cauză.

E ceva ce mă cheamă în Africa de Sud. Nu știu ce și de ce, dar mi-am promis să nu închei această viață până nu pun piciorul în Africa de Sud. Pe punctaj, Africa de Sud pare să fie în top, pe poziția întâi. Iată de ce:

1. Pământ: Pământul este ieftin. 
2. Costul vieții. Viața este ieftină. Mâncare este ieftină. Pensionării care provin din alte state sunt scutiți de taxe. Detalii despre costul vieții în Africa de Sud găsești aici.
3. Sistemul medical. Îți trebuie asigurare privată, care are un cost rezonabil, iar serviciile sunt OK.
4. Distracție. Când ai savana la doi pași pe stânga și oceanul la doi pași pe dreaptă, aș spune că posibilitățile de ocupare a timpului liber sunt nelimitate.
5. Siguranță: Din multe puncte de vedere, gradul de civilizație și de siguranță este mai ridicat ca în Europa.
6. Engleza este una din cele 11 limbi oficiale din Africa de Sud. Deși este pe locul 4 ca răspândire, fiind vorbită de 10% din populație, este înțeleasă de majoritatea locuitorilor și este limba utilizată de instituțiile statului și de mass media. 

Mai multe detalii aici: http://www.intergate-immigration.com/retiring-retirement-cape-town.php

 O fi fost Australia pușcărie la origini, dar astăzi este o destinație excelentă de vacanță și din câte se pare și o destinație potrivită pentru o retragere către o viață frumoasă. Despre Australia pregătesc un articol, întrucât am avut ocazia să pun piciorul acolo, deci detaliile vor veni în curând. 

1. Prețul pământului este ok. Australia e ditamai continentul și ai de unde alege. 
2. Costul vieții. Mâncarea este ieftină la supermarket și scumpă la restaurant. O cină în doi la un restaurant de nivel mediu ajunge la 80 A$ (dolari australieni). Costul acelorași alimente luate din  piață ajunge la 30 A$. Detalii despre costul vieții în Australia găsești aici. 
3. Sistemul medical. Sistemul de sănătate este super bun, dar ca expat ai nevoie de asigurare medicală privată. 
4. Posibilități de relaxare: cine a deschis vreodată TV-ul pe National Geografic, știe!
5. Siguranță. Australia este o țară atât de reglementată, încât siguranța este ultimul lucru de care trebuie să te îngrijorezi. La capitolul siguranță, Australia poate fi depunctată doar pentru faptul că găzduiește unele dintre cele mai veninoase viețuitoare, unele dintre ele ajungând până în curtea casei.
6. Engleza este limba oficială. 

Mai multe detalii aici, despre: pensionarea in Australia, un cartier special pentru pensionari retrași in Australia, informații de emigrare Australia.

Poate părea surprinzătoare prezența acestui stat, în lista posibilelor destinații pentru retirement, dar Sudul Chile, pare să dețină toate ingredientele necesare.Wiki spune că în acest moment Chile este prima din America de Sud, după nivelul de dezvoltare umană, competitivitate, calitate a vieții, stabilitate politică, globalizare, libertate economică și nivelul redus de sărăcie.

1. Prețul pământului este mai mult decât ok. Am putea spune chiar că este ieftin. 
2. Costul vieții este acceptabil. Mie mi se pare că viața în Chile este mai ieftină, ca în România. Detalii despre costul vieții în Chile găsești aici.
3. Sistemul medical. Este necesară o asigurare medicală privată. 
4. Posibilități de relaxare. În materie de relief, Chile are parte atât de litoral, cât și de munți adevărați. În Chile se află cel mai înalt vulcan din lume (Ojos del Salado – 6.893 m), cel mai secetos deșert din lume (Atacama), arhipelaguri care se înting până la Capul Horn, un litoral înalt către oceanul Pacific, precum și multe alte formațiuni care fac ca posibilitățile de distracție să fie numeroase. O parte din Patagonia aparține tot de Chile. 
5. Siguranță. Nu am suficiente informații la aceasta categorie.
6. Limbă vorbită este Spaniolă, un impediment minor pentru un român. 

Pe listă mai am Thailanda, Vietnam, Ecuador, Namibia. Dar, totuși sunt în mijlocul anilor ’30. Timpul mai are răbdare cu mine.