Nu poți să faci dezvoltare personală fără să treci prin iubire. Dacă ai noroc, te pune viața în conjuncturi atât de interesante încât atunci când reușești să ieși, arăți că un leu care tocmai a pierdut lupta pentru teritoriu, un leu cu fața zgâriată, care abia mai merge, care petrece zile întregi fără să mănânce,

În urmă cu ceva timp am scris acest articol. Printre alții, o femeie l-a citit și mi-a lăsat mesaj că la următoarea călătorie va avea să vină să mă ia de la aeroport, că prea mă plâng cu jale și i se rupe inima-n-transă când mă vede atât de oropsit. Apoi, eu nu prea am

Unele cărți intră în viața mea fără să le caut și fără să știu nimic despre ele. Poate tocmai de asta, impresia pe care o lasă este mai puternică. Așa s-a întâmplat și cu Omul în căutarea sensului vieții, de Viktor E. Frankl, care a stat în frig vreo 3 zile, până să o descopăr

Acum mai bine de 4-5 ani am ieșit la o cafea cu o domnișoară. Eram proaspăt divorțat, așa că toate mișcările și vorbele mele erau teribil de stângace. Spre norocul meu, domnișoara mi-a spus din prima: "-Vreau să știi că peste 3 luni, eu plec definitiv din țară.". Odată eliberată tensiunea stângace a începuturilor, lucrurile

Dacă ar fost să aplic regula celor 30 de pagini, pe care încă nu am experimentat-o vreodată, m-aș fi oprit din lectură destul de devreme. Am continuat însă, mânat de două lucruri. Primul ar fi că, eu nu renunț și nu mă opresc la jumătate. E în natura mea să duc lucrurile până la final.

În ce privește femeile stau prost. Să fiu sincer, stau foarte prost. Una pe an. Maxim două. Aici nu este o problemă de fidelitate. De fapt fidelitatea în această chestiune mi se pare chiar o prostie. Drumul drept ar fi, nu una, nu două, nu trei, ci mult mai multe. Cât mai multe! Ori eu

Mereu îmi place să mă plâng că am o viață complicată. De fapt, nu! Sunt mai diabolic. Evit să discut despre asta, dar las în mod voit impresia că aș trăi o viață complicată. Chestia asta cu misterul le incită pe unele femei, iar bărbaților le creează impresia unei vieți de burlac trăită prin locuri

În urmă cu destul de mult timp am văzut un interviu al domnului Radu Beligan, în cadrul emisiunii Profesioniștii, realizată de Eugenia Vodă. A rămas cu mine o idee a artistului. În interviu spunea că s-a născut gol, liber și că prin educație și traiul în societate s-a împovărat cu tot felul de lucruri care

La pensie m-aș retrage în Japonia. E ceva ce simt că mă trage în zona aia. Poate grădinile lor aranjate până la cel mai mic detaliu, poate mentalitatea bazată pe cultul samuraiului și al onoarei, poate femeile care îmbină perfect sumisiunea cu un erotism gingaș și o pasiune pătrunzătoare. Când îmi pică în mână o

                         de George CoșbucEa vine de la moară;Și jos în ulicioarăPunându-și sacul, iacăNu-l poate ridica.- "Ți-l duc eu!" - "Cum?" - "Pe plată!"Iar ea, cuminte fată, Se și-nvoiește-ndată.De ce-ar și zice ba?Eu plec cu sacu-n spate.La calea jumătateCer plata, trei săruturi.Dar uite, felul ei:Stă-n

O carte începută într-un avion către Dubai și terminată într-un avion către New Delhi. Așa mi-ar fi plăcut să înceapă acest articol, dar din păcate am terminat cartea cu o zi înainte de plecarea către New Delhi. Am citit acest roman fragmentat de călătorii, dar chiar și așa pot spune că e ceva între mine