|  Viață   |  Am fost cerut in casatorie!

Am fost cerut in casatorie!

Cine imi este prieten si pe Facebook poate a remarcat o schimbare de status. Mai nou sunt insurat. 🙂 Intrucat lucrurile au scapat putin de sub control si primesc incontinuu felicitari de la prieteni si chiar de la unii clienti ma vad nevoit sa dau mai multe detalii. Ma folosesc de oportunitatea subiectului sa mai scriu si cateva idei pe o tema ce imi pare a avea legatura. Uite cum au stat lucrurile de fapt.

Intr-o seara, pe cand eram la calculator ca de obicei, ma gandesc eu ca DT e cam linistita. Nu spunea nimic, ceea ce nu prea ii sta in fire pt ca vorbeste destul de mult. O contactez pe messenger si o intreb politicos ce face. Raspunsul imi vine rapid: „Ma marit.”. Nu intru acum indetalii, dar DT nu duce lispsa de cereri la capitolul asta. Ma gandeam acum cine o fi norocosul? Nu mai stau pe ganduri (ca soacra intre scanduri – vorba proverbului) si intreb direct: „Cine e norocosul?”. DT: „Noroc? Ha! Nu stii ce vorbesti.”. Deja imi era clar ca e pe Facebook si ca vrea sa faca o nazbatie. M-a pus sa ghicesc. Am dat niste variante, dar pana la urma am renuntat.

Dupa ceva timp, din lipsa de ocupatie intru si eu pe Facebook. Ma asteptau cateva notificari. Prima de care am dat suna in traducere cam asa:  „DT sustine ca ar fi sotia ta. Confirmi?”. Pune-te si tu in locul meu! (asta daca ai mai citit din articolele mai vechi cu DT). Ce ai fi facut? Cum deja am fost insurat odata zic: „Hai ca a doua oara e cu noroc! Bafta, Mariusica!” si dau confirm. In 5 minute sare DT ca arsa: „Ce ai facut Gogule? Ne-ai nenorocit!”. Si uite asa am ajuns sa fiu insurat cu DT pe Facebook. In urmatoarele doua zile am fost la School for Startups si nu am avut timp sa ma ocup de lamurirea problemei. Incerc sa fac asta acum.

Cand am  vazut cum escaladeaza problema am inceput sa imi pun unele intrebari. Pentru cei care nu ma cunosc direct, am avut vreo 10 ani prestati in cadrul institutiei numita Casatorie. Intrebarea care mi-a sarit in minte, vazand felicitarile este urmatoarea: Este vreo diferenta intre consimtamantul dat la primarie si cel dat, de exemplu, pe Facebook? In esenta consimtamantul este o promisiune pe termen lung. Esti mai fidel relatiei daca ai promis in scris, decat daca o spui seara in timpul unei plimbari in parc? La primarie martorii sunt langa tine. Te asista si daca seamana catusi de putin cu prietenii mei atunci vor face super misto de tine. Si pe Facebook ai martori. Poate chiar mai multi decat incap intr-o primarie. Si pe Facebook prietenii vor face misto de tine, dovada ca ai mei au si reactionat. (Va multumesc copii pt comentarii, dar mireasa tot nu v-o prezint =)) ). La primarie exista ofiterul starii civile care iti citeste un paragraf din codul familiei si consemneaza raspunsurile. Pe Facebook, chiar siteul se implica si iti memoreaza raspunsul. Tot siteul se ocupa si de notificarea invitatilor. Fiecare de la el din sufragerie are posibilitatea sa te felicite si sa iti spuna cateva cuvinte.

Imi place sa cred ca sunt un om de cuvant. Pentru mine o promisiune este la fel de importanta si daca este orala si daca o am scrisa pe o bucata de hartie. In plus odata trecut prin aceasta experienta hartia chiar nu mai reprezinta un tel pt mine. Nu ii mai vad valoarea. Nu fug de ea, dar nici nu este un obiectiv de tipul „must have„.

Nu fac pe prostul si inteleg si semnificatia actului scris. Peste 10/20/30 de ani cand unul dintre parteneri o ia pe aratura si celalalt nu il mai rabda are nevoie de actul scris pentru a imparti bunurile. Mai are nevoie de actul scris in diverse alte formalitati birocratice. In plus cred ca multi oameni ar uita o promisiune facuta oral si au nevoie de forma printata ca sa isi mai aduca aminte ce au spus anterior. 🙂 Nu vreau sa stric momentul si sa introduc tema divortului. Dupa noul cod civil, poti divorta la notar sau la primarie in cateva minute (in anumite conditii: sa nu ai copii si sa nu existe probleme la partaj). Ai de completat doar o cerere. Pe Facebook divortul implica schimbarea unei setari. Durata estimativa: 1 minut. Taxe: 0 Ron.

PS1: M-a sunat mama astazi si printre altele mi-a povestit ca a citit ultimul post (cel cu Tudor Gheorge). Cum mama nu are cont pe Facebook (din fericire), daca nu se va grabi vreun vecin sa o anunte,  probabil ca va afla de aici ca fiul ei s-a insurat, … din nou. =)). Noroc ca mama e o moldoveanca cu inima sanatoasa ca altfel imi trebuia un abonament la aspacardin.

PS2: Muzica, dansul si cadourile folositi-le pentru voi. Mai exact toti cei care s-ar fi considerat invitati ar putea sa isi scoata partenera intr-un loc unde e muzica (de preferat muzica live), sa danseze si sa ii faca si un cadou iubitei/sotiei. Asa m-ati face foarte fericit!

Va multumesc, sincer, tuturor pt urari si comentarii. Sper ca nu v-am suparat in vreun fel. Daca da, imi pare rau.

Comentarii:

  • 23 martie 2011
    Lore Lore

    Ca de obicei,..f frumos; cu emotie si mult umor…Mi-a placut cel mai mult indemnul din final.Intr-adevar propunerea ta e mult mai "fructuoasa" decat sa arunci cu banii pe la nunti "online"…:))

    Răspunde
  • 23 martie 2011

    10x Lory,

    Astept sa imi spui unde ai mers tu si cum te-ai distrat.

    Răspunde
  • 23 martie 2011
    Iona

    Buuuuun sfat….
    Deci imi scot partenera in oras la muzica live si apoi ii fac un cadou sotiei cu speranta ca nu va afla nimic ;).

    Răspunde
  • 23 martie 2011

    Iona,

    Vezi? esti un privilegiat! poti face doua femei fericite. Deja incep sa ma gandesc daca nu te invidiez…. ;))

    Răspunde
  • 23 martie 2011
    Ugly Kid Joe

    Din practica as deduce ca promisiunea verbala e mult mai buna decat cea scrisa.
    Barbatii tind sa-si insele in general sotiile si mai rar amantele. 🙂
    Un exemplu avem chiar mai sus, la Iona. 😛

    Răspunde
  • 23 martie 2011

    @Ugly Kit Joe,

    Foarte tare comentariu tau si tind sa cred ca este si adevarat. ;))

    Răspunde

Adaugă un Comentariu: