Teatrul de Comedie: Cui i-e frică de Virginia Woolf?

Am ramas in urma cu relatarile pieselor de teatru la care am mai fost. Una din ele este Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee, cu Emilia Popescu, Stefan Banica Jr., Diana Cavallioti si Radu Iacoban, in regia lui Gelu Colceag. Cei care sunt tari la capitolul cinemateca (cum ar fi sor-mea) isi vor aminti probabil ca exista un film cu acelasi nume, de prin 1966 cu Elizabeth Taylor si Richard Burton. În 1967 filmul a obţinut în SUA 5 premii Oscar (cele 2 actriţe – Elizabeth Taylor şi Sandy Dennis, imaginea, decorul, costumele), 8 nominalizări la Oscar şi 7 nominalizări la Golden Globe, iar în Marea Britanie a obţinut 3 premii BAFTA.

Asa cum anticipam Barbosu’ s-a implicat activ si a bagat-o pe DT in sedinta. Astfel am ajuns sa vad piesa de unul singur. O super piesa, cel putin dupa descrierea din inceput. De data asta am ales sa ma refer mai putin la piesa si sa relatez ceva ce mi-a atras atentia.

Tin sa spun ca nu este o piesa f. usoara. Mai exact daca esti obisnuit cu filmele lui Adam Sandler si Jennifer Aniston, nu cred ca asta e piesa cu care sa debutezi in teatru. Fermecata de prestatia lui Stefan Banica Jr. si a Emiliei Popescu de la Dansezi pentru tine, o armata de fani probabil au dorit sa vada si piesa, mai ales ca cei doi formeaza un cuplu in teatru si in scenetele de televiziune. Din pacate acesti fani nu au avut rabdare sa urmareasca piesa pana la sfarsit. Nu am fazut f. multe piese de teatru la viata mea, dar nu imi amintesc vreo alta piesa la care lumea sa plece la pauza sau chiar in mijlocul partii a doua. Nu va imginati acum ca a ramas sala goala si eu singurul spectator. Nici pe departe. Dar intr-o sala destul de mica precum cea de la Teatrul de Comedie daca se ridica 10 persoane pe rand si se cer afara pt mine este f. mult.

Nu ma intelegeti gresit. Piesa este f. tare. Actorii sunt f. reali si interpreteaza magistral. Pur si simplu o parte din spectatori isi pierd rabdarea pt ca nu reusesc sa urmareasca piesa (in sensul de a intelege exact ce se intampla). Trebuie sa recunosc ca odata plecat de la teatru, in drumul meu spre casa pe jos m-am tot gandit cum sa interpretez finalul. Dar tocmai asta mi-a placut mie la piesa. Ca poti sa gandesti pe marginea ei.

Recomand aceasta piesa celor care sunt intr-o relatie de mai mult timp si care poate au inceput sa sesizeze unele mici probleme. Cred ca poate fi utilizata pe post de terapie de cuplu. In mintea mea Cui i-e frică de Virginia Woolf? prezinta povestea unui cuplu care desi aparent format din interese meschine, desi traverseaza un moment de criza se dovedeste in final a fi un cuplu unit de iubire. Pana insa sa se vada asta veti avea parte de tot felul de scene conflictuale in cadrul cuplului incat veti spune ca micile voastre certuri sunt par la ceas.

Daca esti fanul lui Banica din concertele de muzica sau de la emisiunile tv fii pregatit sa il vezi intr-o alta postura. Eu asta mi-am dorit cand am ales piesa. Nu sunt fan Banica (poate din cauza ca ne-a luat doua dintre moldovencele noastre de top – just joking), dar in aceasta piesa executa rolul cu mare talent, ceea ce il face din punctul meu de vedere mai intai actor si pe urma cantaret si om de televiziune. Pe Emilia Popescu v-ati obisnuit sa o vedeti vesela. Si ea va va surprinde. O veti vedea ca o femeie cu o morala aparent usoara, care exagereaza cu bautura, oarecum razbunatoare. In piesa mai exista un cuplu format din doi actori tineri care se ridica, cu dibacie si talent, la nivelul primilor.

Recomand aceasta piesa celor care au vazut ceva teatru pana acum si care pot aprecia pana la capat o drama. Daca e prima piesa sau daca ai chef de o comedie usoara alege altceva. Nu te lasa pacalit ca e la Teatrul de Comedie. Drama ramane o drama indiferent pe ce scena se joaca.