Experienta Bulgara

În urmă cu o săptămână și ceva am fost într-o delegație în Bulgaria. Am avut niște întâlniri intermediate de partenerul nostru bulgar în Stara Zagora și Sofia. Am tranzitat Bulgaria de vreo 4 ori, dar abia acum am poposit prima dată peste noapte.

Trec peste lucrurile obișnuite cum că sunt mai săraci ca noi, că politicienii îi fură și pe ei la fel cum ne fură și pe noi, că au mentalitate de looser cum avem și noi, etc. Până și harta de la GPS era în urmă așa că de multe ori Veronica sau cum o cheamă pe tipa de la GPS ne punea să facem stânga pe drumuri inexistente sau ne băga prin sate care păreau uitate de lume. M-a surprins puțin Sofia de la care așteptam mai mult. Diferența față de București mi s-a părut cam mare.

Un lucru mi-a sărit în evidență încă de prima dată când am tranzitat Bulgaria, acum câțiva ani. Acum am cerut detalii. Bulgarii au un obicei de a afișa necrologul morților însoțit de fotografie pe poartă sau ușă, după caz. La un moment dat s-a pierdut Veronica cu firea și ne-a băgat printr-un sat ce părea părăsit. Nu era nimeni pe uliță, în schimb pe fiecare poartă erau lipite 2-3 poze cu oameni ce păreau a fi murit. E super nașpa sentimentul. Trăiești cu impresia că a trecut molima înaintea ta cu 5 minute și i-a curățat pe toți. La un moment dat din față se întrezărește un biciclist. Gândesc: „Molima pe bicicleta! Am pus-o!„. S-a dovedit a fi, totuși, un simplu biciclist.

Zic eu: „Așa o fi la tara!”. De unde? În Sofia aceeași situație. La intrarea în bloc vezi lista morților afișată pe post de anunț de citit contoarul. Probabil pe piața imobiliara asta e o informație valoroasă. Când iți cumperi un apartament într-un imobil poți verifica cu ușurință și care e rata de supraviețuire a locatarilor. Îmi și închipui o discuție de genul: „Cât ai dat pe apartament?„. El răspunde: „X euro. Ieftin!„. „Eu am dat X + 5000 Euro, dar la mine sunt doar 2 morți pe scară, tu ai 14 deci ai luat țeapă. Daca te-ai avărit la bani ce sa îți fac!”

Același lucru se întâmplă și în cadrul companiilor. Când am intrat în sediul firmei cu care aveam stabilită întâlnirea  văzând necrolugurile, primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost: „Ăștia nu prea sunt rezistenți la stres!„. Am înțeles ulterior că este un obicei de a comemora pe cei care s-au dus. Chiar și așa, mi se pare bizar. Spun asta pentru că prima fotografie a apărut pe la 1800, deci originea acestui obicei este destul de recentă.

Un alt lucru care m-a frapat este modul de traducere al filmelor la TV. Asta în contextul în care și noi ne punem problema să dublam filmele. Bulgarii au găsit o soluție marfă, de te doare mintea. Lasă vocea originală pe fundal pe o tonalitate redusă și peste dublează bulgarii, dar fără să aibe câte un actor pentru fiecare personaj. E vocea unui povestitor care dublează toate personajele. Marfă frate! (n.r. e posibil să fi dublat cu mai multe personaje și să nu mă fi prins eu). Partea mișto e că te poți concentra pe vocea de fundal și reușești să mai înțelegi ceva.

În rest e fain in Bulgaria. E ieftin. Metru pătrat nou construit este de 400 Euro/mp la vânzare. O masă cu țuică, iaurt, 5 – 8 beri, antreu (salata bulgărească, firește), fel principal (miel sau pui), desert (creme brulee) la Irish Pub in Stara Zagora a costat echivalentul a 60 RON/persoană. Fetele râd. Sau poate îmi zâmbeau mie, că sunt frumușel. =)) Eu probabil că m-am simțit foarte bine, dacă m-am regăsit a doua zi cu țigara în gură într-o poza de care nu îmi aminteam (pentru cei care nu mă cunosc sunt nefumător).

Începutul.

Începutul finalului.

Finalul finalului.