Cu blonda la mare

Nu sunt un tip căruia să îi placă să stea la plajă. Asta poate și din cauză că am 5 milioane de alunele pe corp și trebuie să le feresc de soare. Crema de protecție solară s-a inventat pentru mine mult prea târziu și acum trebuie să fiu mult mai atent. Prietenul meu Gramanschi m-a abordat într-o zi:

 – Băi,  Mihalca! Așa prieten îmi ești tu de nu vii să petrecem un week-end împreună la mare? Toate ca toate. Mă poți acuza de orice pe planeta asta, dar nu de faptul că nu îmi respect prietenii. Deci: mă duc la mare.

 Gramanschi – care apropo se trage dintr-o familie de nobili polonezi sau cel puțin așa m-au păcălit pe mine ultima data, pe fondul unui consum exagerat de alcool – mă întreabă:
  – Și cu cine ai să vii?
  – Tu cu cine ai vrea? – întreb eu curios deși intuiam răspunsul.
  – Păi ia să vii tu cu DT să văd eu cine ți-a mâncat sufletul. – Încep să râd și îi rapsund:
  – DT nu vine. E ocupată weekend-ul asta. Alege altceva: bloda, brunetă, șatena sau roșcată? – Sperăm să nu aleagă roșcată că îmi crea niscaiva dificultăți. Dar pe toate celalalte paliere stăteam confortabil.
  – Blondă să fie! – vine verdictul.

Răsuflu ușurat și încep să trec posibilitățile în revistă. Ar fi fost vreo 2-3 variante, dar îmi e greu să mă decid. Îmi amintesc că ai mei sunt la mare zilele astea și bașca, sunt cazați cam la 3-4 km de casa lui Gramanschi. Deci, vizita este obligatorie. Asta pune puțină presiune pe alegere că mama….. ca orice mamă de băiat știți cum e. Nu prea am încotro și o aleg pe blonda acestui weekend, conștient fiind că va trebui să o prezint părinților.

Știu că puținii cititori s-au obișnuit să scriu despre DT. Ei uite că voi introduce noi personaje, iar cel din acest topic este blonda. Trebuie să știți că mie nu prea îmi place de blondă. De fapt, nu suntem câtuși de puțin potriviți. În dragoste e orgolioasă și răzbunătoare. Eu nu am mândrie și sunt răbdător. Ea ea împrăștiată. Eu sunt rațional. Ea e rece și distantă. Eu sunt pasional. Ea e frumușică. Eu sunt cam naspetel. În mod ciudat însă ea mă iubește și eu o iubesc. Cine ar fi crezut?

 O sun pe blondă și îi zic:
 – Week-endul asta s-ar putea să plec la mare.
 – Ce bine! Mă iei și pe mine?
 – Stai să mă gândesc că nu știu cu cine voi merge – încercam eu să o scald puțin. Bani ai, în caz că mergem? 
 – Nu prea. Dar nu merg cu ține? Nu cred că mi-ar trebui… – zise blonda și avea oarecum dreptate. Dacă urma să o invit era clar că mă voi fi ocupat de toate aspectele călătoriei. 

Și uite așa sâmbătă o iau pe blondă și mergem la mare. Ea îmi va povesti de fanii ei. Îi vom lua pe fiecare în parte: ce îi place? ce nu îi place? cum este? etc. Pe urmă trecem la mine. Îi voi povesti despre viața mea. Finalul îl știu. Ajungem să povestim în paralel, fiecare despre ce îl doare și după 2-3 ore, să ne uităm unul la altul mulțumiți și să spunem: „Îți mulțumesc că m-ai ascultat. Mi-ai fost de un real folos!”. Pâna atunci mai am o petrecere vineri seara așa că să vină weekend-ul.