Unde mi-e pisicuța?

Încă de la început îți spun că eu nu am pisică în casă. Mai mult decât atât am specificat în contractul de închiriere că nu am voie să dețin animale în spațiu. Acum realizez că această clauza este puțin cam dură întrucât ar trebui, uneori, să mă dau chiar pe mine afară. Și totuși de o zi jumătate eu îmi caut pisicuța și nu reușesc să dau de ea.

Intru în detalii pentru că poate am stârnit deja curiozitatea. Peste câteva ore trebuie să plec la aeroport cu destinația finală Bangkok, Thailanda. Am escală la Amsterdam, ceea ce e un pic amuzant. Thailanda fiind recunoscută pentru …. oamenii prietenoși, vine Saruman și îmi zice: „Băi, voi v-ați pus escală la Amsterndam să va faceți încălzirea sau care e faza?”. Al dracu Furnică cum a conceput ruta asta și mie nu mi-a spus nimic.

Ajung și la pisicuța, nu te grăbi. Ieri m-am apucat să fac curățenie în casă. Așa îmi place mie, ca atunci când revin să găsesc casa într-o stare faină și care să mă facă să mă simț bine. Pisicuța este coșul de gunoi pe care îl am pe birou. O găletușă cu cap de pisică, deschizi gura, bagi mizeria. Nu am consumat alcool și nici droguri și totuși, de ieri, nu o mai găsesc. Precizec că locuiesc și într-o garsonieră așa că prea mult spațiu în care să o pierd nu aș avea. M-am uitat în gunoi, în dulapuri, în baie, peste tot și pisicuța nu apare.

Nu prea mai am timp să o caut pentru că trebuie să mă apuc de împachetat. DT îmi spune că însoțitoarele de zbor de pe KLM nu zâmbesc. Mi-am  propus să îl pun pe Furnică să o gâdile pe una dintre ele (cea mai frumușică evident) și eu să îi fac poză. 😉 Vedem ce iese.

O zi faină tuturor. Poate ne auzim din Bangkok.