Himera
de Marius Mihalca
Te-nșel iubito!
Mă culc cu gândul că-ntr-o zi vei fi a mea.
Nemernicul mă minte-n lumi diverse
Îmi generează tangente universuri
În care sunt demiurg și îmi pot face vise.
Te-aduc, te-ating și îți vorbesc în versuri,
Te fac să râzi, să mă iubești enorm,
Dar nu pot prelungi la nesfârșit momentul
Căci zorii zilei mă trezesc din somn.
 |
| Fotografie realizată de Aripi de Plumb |
Data: 1 Mai 2011
Anonim
Buna Marius, ai zis tu ca vei scrie poezii , doar ca ti-a scapat sa mentionezi ca vor fi triste..sau mai bine zis melancolice. Si este frumos, ca prin vis iti transpui sentimentele si iti cauti iubita/iubirea , mai ales ca si joci rolul demiurgului- creatia este ceva de miraculos.De aceea noi femeile dam nastere:)! Iti doresc sa te linistesti sufleteste, probabil ca ai un amalgam de sentimente care ar vrea sa iasa, sa zambeasca …sau cel putin sa se stie iesite din "cocoun":). Poezia imbratiseaza emotia toamnei , mi-as permite eu sa exagerez putin…doar toamna aduce o melancolie cateodata dureroasa . Cu bine, Alexandra
Marius Mihalca
Buna Alexandra,
De cand astept un comentarii la poezii. Speram sa primesc mai multe, dar aparent exista o reticenta din partea voastra in a le expune.
Visul poate fi o metoda de refulare. Daca privesti prin perspectiva Matrix, visul poate fi real, iar ceea ce noi numim realitate ar putea fi sala de antrenament pentru vis.
Anonim
:))… nu privesc prin perspectiva Matix , ci din perspectiva romanticilor nostri :M.Eminescu si N.Stanescu. Intr-adevar , visul e o metoda de refulare , desi cred ca mai corect spus este ca: visul este o cale metafizica de transpunere a ideilor, dorintelor si necesitatilor unei persoane.Visul este locul in care esti demiurg , locul unde sufletul conduce mintea, locul unde evadezi. Nu stiu ce sa iti spun de reticenta, dar exact cum am spus sunt poezii triste , ca si vremea…Cateodata , citesc poezia asta si o recitesc, si ma cuprinde un sentiment de tristete de numa' numa, doar gustul cald de 3in 1 ma mai aduce inapoi din reeverie. Sa pot incheia in dulcele stil clasic:
"Afara-i toamna, frunza-mprastiata, / Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri;/ Si tu citesti scrisori din roase plicuri/ Si intr-un ceas gandesti la viata toata."
(Mihai Eminescu)
Cu bine , Alexandra
Marius Mihalca
Alexandra, poezia asta ti-a placut cel mai mult? Inca nu ti-am gasit comentariile pe la celelalte. Hmm…
Anonim
Buna dimineata Marius,
Savurez comentariile tale dimineata la un caldut 3 in 1, cateodata imi place sa lancezesc in bratele unui cappucino cu scortisoara. Parca ma adulmeca altfel viata in ziua de cappucino :)!
Din poeziile publicate de tine deocamdata aceasta a avut un efect melancolic placut.Imi place si "Tu plangi", dar ca si versuri, mi se pare sfasietoare si ma duce cu gandul la despartire, la distanta si nu as vrea asta. Abia am inceput sa ma recladesc in interior si nu as putea sa imi reamintesc cand traiam cu adevarat versurile publicate de tine:"Eu plâng/Și suflet vreau să fiu în tine./Tu razi,
Și-mi spui că-ți este bine…/Fără mine". Ar fi prea mult gol de readus in prezent, prea mult intuneric si mult prea frig . O zi frumoasa , Alexandra
Marius Mihalca
Buna Alexandra,
Un cappucino cu scortisoara cred ca m-ar avantaja si pe mine dimineata. :p
Am incercat sa scriu vesel dar nu mi-a iesit… nimic. Mai incerc. 🙂 Umar pare a fi totusi mai optimista. :p (maxim de cat pot acum).
Oricum iti multumesc ca ma urmaresti si ca mai esti si activa. Multumesc frumos pentru fiecare comentariu pe care il postezi.