Trebuie să recunosc că atunci când Vlad mi-a spus că e posibil să plecăm în Thailanda am zâmbit neîncrezător. Am avut și anul trecut o invitație din partea unui client (pe care acum o regret și mai mult) și pentru că nu ne-am mișcat destul de repede am pierdut-o. De data asta am făcut tot ce ne-a stat în putință să ajungem acolo.

Am plecat cu gândul că îmi doresc să experimentez mâncarea și că nu cred că îmi vor place femeile tailandeze. La finalul șederii în Thailanda acumulasem deja cu totul alte opinii. Am să încerc să exprim câteva  impresii generale și am să revin cu posturi pe subiecte specifice. Intenționez să scriu și un mic ghid al vieții de noapte ca cei care vor merge de acum în colo în Thailanda să poată profită din plin. 😉

Am să încep prin a spune ce m-a fermecat în Thailanda. Oamenii zâmbesc. Deși sunt mai săraci ca noi (în medie – cred) par a fi mai mulțumiți de viață. În metrou lumea zâmbește. Asta te face și pe tine să zâmbești și să te simți bine. În București mi s-a întâmplat contrariul: să întru bucuros la metrou și văzând fețele posomorâte ale oamenilor să ies pleoștit.

Am apreciat însă altceva. Din cauza climei thailandezele se îmbrăca foarte sumar: rochițele sau fustițe, în general scurte. Nu te grăbi că nu asta m-a fermecat. Așa ceva avem și în România (Slavă Domunului). M-a șocat, în sensul bun, faptul ca nimeni, niciodată nu agresează o femeie pe stradă. Nu o fluieră, nu îi spun: „Bună Pisi„, nu se chiocnesc intenționat de ea și în nici un caz nu o pipăie. Pot spune că e lucrul care mi-a plăcut cel mai mult. Femeile se simțeau sigure. Am fost surprins să vad fete singure pe stradă la ore foarte târzii (și nu eram în zone „speciale”).

Vlad însă, ca și mine de altfel a fost șocat de altceva. Cum el nu avea ochi pentru femei a delegat resposabilitatea asta pe umerii mei și s-a concentrat pe alte detalii de genul: cum intrăm la metrou, câte stații mergem, unde schimbăm, etc. Surpriza lui a fost că în Bangkok toată lumea are smart phone. Când spun toată lumea mă refer la copii de clasa a patra, la pensionari și clasa muncitoare. Până și cerșetorii îți pot da un like pe Facebook de pe propriul lor Blackberry sau iPhone în schimbul a câtorva bănuți. Am întrebat care ar fi explicația. Răspunsul prietenului nostru tailandez a fost: telefonul este cel mai important lucru de pe planetă pentru un tailandez. Și credeți-mă ca așa este. În skytrain (un fel de metrou suspendat) toată lumea era pe Facebook. Cum eu și vlad eram singurii din tren fără smart phone ne delectam cu ale lor. Ne întindeam gâturile și ne minunam de cât de implicați erau. Ar mai fi o explicație: în BKK poți cumpăra smart phone-uri copiate după Blackberry și iPhone cu 100$. Am studiat atent și am constatat ca mulți aveau telefoane no name.

Încă ceva: în Tailanda să țipi la cineva pe stradă sau la un funcționar este considerată infracțiune și se soldează cu arestul (eventual o amendă penală). Asta și pentru că odată ce își pierd cumpătul tailandezii sunt foarte violenți și trec în extrema cealaltă: te împușca. Am primit instrucțiuni foarte clare să nu ne certăm cu ei. Un pic prea târziu  întrucât o comisesem deja.

Am auzit că Thailanda a devenit o destinație „cool” pentru România. Nu mă interesează. A fost fain și aș pleca din nou și mâine, chiar dacă aș avea de zburat încă 17 ore. Revin cu posturi despre anumite evenimente pentru că am avut ceva experiențe.

Bangkok floating market

Bangkok floating market

Bangkok Sirocco Sky Bar – restaurantul situat la cea mai mare înălțime (față de sol).

Bangkok Sirocco Sky Bar

Cea mai bună supă din lume

PS: lista completă de fotografii poate fi accesată pe pagina de Facebook – Mihalca.ro.