Măslina cu migdală

Sunt momente în care frigiderul meu arată că tundra siberiană. Asta pentru că îmi optimizez destul de bine consumul, dar mai ales pentru că mă pricep să fac mâncăruri din resturi. De data asta nu aveam nici măcar resturi de resturi. Am învățat de la DT să mă uit sub frigider după firmituri. Nimic! Dracu m-a pus să aspir săptămâna trecută! 🙁

Forțat de împrejurări o sun pe DT. Cum nu credeam că are chef de mers la cumpărături, o momesc cu un posibil fresh de grapefruit servit intr-o locație pe care o agrează și o păcălesc. Sar peste tot felul de detalii cum că eram pe fugă, că am dat de oameni cu care ar fi fost bine să nu ne întâlnim, etc. și ajung direct la subiect.

DT e consumatoare de produse premium și super premium. Ceea ce înseamnă că e destul de greu de mulțumit (dar nu imposibil) de produsele de la colț de stradă. O situație amuzantă are loc mai mereu când o apucă foamea pe stradă. „Hai să ne luăm ceva de la patiserie„, îmi spune dând fuga la vitrina cu produse. O las să aleagă. Totul se cumpără în dublu exemplar. Dacă nu mănânc eu, nu mănâncă nici ea. Dacă nu beau eu, nu bea nici ea. Nu mai eu știu câtă apă am băut vara asta fără să îmi fie sete… :)). Revin la patiserie. Odată cumpărate produsele începe distracția. Eu înfulec și o privesc în același timp. Mușcă odată. Mestecă elegant. Deja știu că nu sunt pe gustul ei. De parcă ar fi în vizită la socri, nu îți spune că nu îi place. Face ochii mari, de un verde intens și continuă să ronțăie, evident fără spor. Uneori îi curm suferința și îi iau produsele sub diverse motive. Alteori, o aștept să spună: „M-am săturat!„. Îi răspund în gând: „Sigur! Și marmotele ce făceau?„.

De data asta am ales să ne facem cumpărăturile în Cora din Sun Plaza. Inevitabil ajungem și pe la standul de măsline, amândoi fiind mari consumatori ai fructelor arborelui veșnic roditor. Îmi amintesc că îmi propusesem de data trecută să schimb măslinele naturale mov pe unele verzi tratate cu busuioc (cred) și ardei iute. Cât timp doamna îmi ambala măslinele, DT vede alături măsline cu migdale.

– Mie alea îmi plac.
– Știu. Îți plac măslinele cu migdale. Hai să îți luăm câteva – îi propun eu fiind convins că nu va accepta.
– Da, luăm. Dar mai întâi aș vrea să gust una.

Mergem împreună de mai bine de un an la cumpărături și niciodată nu a vrut să guste nimic. Am rugat-o să guste telemea, măsline, iaurt, vin, etc. Niciodată nu a gustat nimic. Cred că are legătură cu comportamentul unei Lady, căci altă explicație nu am. Cert este că am rămas super uimit. Era genul de moment Mastercard și nu aveam de gând să îl ratez. Mă adresez doamnei de la raion și îi spun:

 – Am dori și noi să gustăm o măslină din acestea cu migdale.
 – Cu migdale? – întreabă doamna. Nu se poate.
 – De ce? – încerc să aflu eu uimit pentru că de fiecare data până atunci gustasem măslinele.
 – Pot să va servesc cu măsline de aici spre stânga. Aceastea din dreapta sunt prea scumpe și nu am voie să va dau să gustați – vine răspunsul politicos al doamnei.

Nu îmi venea să cred. Eram pe punctul de a face pionerat și o regulă de management îmi stătea în cale. Le comandăm noi așa pe neve și plecăm destul de buimaci. După doi păși DT mă întreabă:

 – Dacă eram însărcinată, ce ne făceam? Oare tot mă refuza?
 – Eu zic să mergem să o rugăm pe doamnă să ne cântărească o măslină, la vărsat. Așa aflam și noi cam cât e de scumpă. Dacă aveai pofte, clar îți cumpăram o măslină!

Faza zilei pentru noi la standul de măsline. Mi-am propus ca de acum să merg în fiecare super market și să cer să gust o măslină din categoria celor mai scumpe. Voi face un top al strategiilor de marketing la raionul de măsline. E clar că la Cora din Sun Plaza nu se gustă. Doar se cumpără!