Spectacol Tudor Gheorghe – Vremea Nemâniei

DT are un ghimpe împotriva moldovenilor. Asta poate din cauză că de fiecare data când dă peste unul îi pică drag la inimă, mai mult decât ar fi ea dispusă să îl lase. Deși e născută în București are jumătate de origine ardelenească. Pentru DT totul se învârte în jurul Clujului. Cel mai fain oraș e Cluj. Ar vrea să locuiască în Cluj. Cei mai faini bărbați sunt în Cluj. Cea mai faina cafenea este în Cluj. Cele mai faine străzi sunt în Cluj.

Eu îi sunt prieten de ceva timp. Am suportat cu răbdare, în tot acest timp, povestirile pe tema Clujului, oraș care îmi place și mie de altfel și în care am și rude. Sângele meu de moldovean cu arborele adânc înfipt printre răzeșii lui Ștefan a început să se pasteorizeze. Orbit de furie și gelozie, mi-am promis să îmi răzbun strămoșii nedreptățiți de alegerea acestei femei frumoase ce refuză să vadă evidentul. Vroiam s-o văd plângând și regretând amarnic. Nimeni pe lume nu o face pe DT să croșeteze lacrimi mai bine decât Tudor Gheorghe, live. Asta avea să fie și planul meu. Să tac și să înghit până va veni vremea unui nou concert Tudor Gheorghe.

Când am primit de veste că Tudor s-a pus pe treabă, am ridicat urechile, precum își ridică DT sprânceana. Aveam să aflu că tema concertului îl avea în prim plan pe poetul basarabean Grigore Vieru. Poate aici, prin capitală lumea nu știe cine a fost Grigore Vieru, dar te asigur că noi, moldovenii, îl știm încă de pe vremea în care aveam antenele orientate către Chișinău, în căutarea unui post de televiziune mai bun. Le-am avut întoarse către Vest ințial, dar prin Carpați nu a răzbit semnalul. Așa că, până la urma, am împrumutat semnal de la frații de peste Prut. Nu mă erijez în cineva care îi cunoaște opera lui Grigore Vieru. Mie mi-a rămas în minte chelia lui de pe vremea când îl vedeam pe Chișinău 1 cum îl cânta pe Dl. Eminescu.

Vrema Nemâniei este un spectacol în urma căruia ar trebui să ne aducem aminte că obișnuiam să fim calmi, obișnuiam să fim înțelegători, că timpul avea răbdare cu oamenii (vorba lui Moromete), că obișnuiam să ne înțelegem.

Fiecare spectacol are un „hit”. De data asta a fost Cad pe ape.

În Vremea Nemâniei, Tudor Gheorghe cântă despre dragostea de mamă, de limbă și de țară. Aceste trăiri pot părea desuete, dar te asigur că atunci când trăiești în altă țară și când ți se impune o altă limbă, lucrurile se schimbă. Începi să le înțelegi importantă, începi să le simți cum curg prin tine. Dorul este pus în valoare cu ajutorul orchestrei Arkadia condusă de Marius Hristescu și nu în ultimul rând, cu ajutorul a trei soliste aduse special pentru acest eveniment de la Chișinău. Ai contrabas, violoncel, vioară, pian, tobe, chitară, cobză plus încă vreo două instrumente pe care nu mi le mai amintesc, toate pentru a-ți facilita absorbția versurilor lui Grigore Vieru. E un frumos palpabil.

Nu au trecut două acorduri și îi simt mână cum îmi caută palma, o cuprinde și o strânge cu putere. Mă uit la ea și văd lacrimile curgând grăbite de surorile ce vin din urmă. Nici nu știu dacă să mă bucur că răzbunarea-mi este pe măsură sau că savurează fiecare moment al spectacolului. N-am apucat să îmi dau răspunsul pentru că am picat și eu în plasa poeziilor cântate în grai moldovenesc pe ritmuri de orchestră.

Recomand cu căldură și cu titlul de IT’S A MUST să apuci să vezi măcar un spectacol de Tudor Gheorghe. Costă cât două filme la mall, dar satisfacția este cu mult peste ce ți-ai imagina.