|  Viață   |  Iubit-am din pruncie!

Iubit-am din pruncie!

Sar peste a îți ura la mulți ani și sănătate, sar și peste partea în care  îți spun ce mi-am propus pentru 2012. Sar cu atâta ușurință pentru că nu mi-am propus nimic. Mi-ar place ca în Decembrie 2012, când privesc în urmă să pot zâmbi. Astea fiind spuse intrăm direct în subiect.

Nu știu despre ce e blogul ăsta. Eu scriu ce îmi trece mie prin cap și tocmai de aia scriu atât de rar. Se pare că articolele apreciate nu sunt cele care mă au pe mine în centrul atenției, nici cele despre DT (aici am fost puțin surprins), ci cele care dezbat subiecte teoretice, abstracte, filozofice (termenul asta l-am adăugat ca să par eu mai deștept). Am avut ocazia să beau bere/suc/ceai cu unii dintre cei ce mă citesc și nu am scăpat, niciodată, ocazia de a îi întreba: „Zi-mi un articol care ți-a plăcut„. Răspunsurile au fost cam astea (ordinea e dată de modul în care mi le amintesc): Te iubesc, Repar becuri, suflete nu pot, Ce-ți dorești în viață? Un coș sau o livadă?Vis și Speranță (favoritul mamei – cred), etc.

Pentru cei care cred că filozofia și dorința de a afla despre ceilalți am căpătat-o în ultimul an, astăzi le voi dovedi contrariul. Atașez, în copie după original, prima atestare documentară a primei încercării de a trata relația iubire-fericire. Un studiu succint, bine argumentat și care arată potențial. La 9 Martie 1987, eram șoim al patriei și învățasem să scriu de 1 an (cred că eram în clasa a doua). Impropriu spus „învățasem„, pentru că dacă ai răbdare să te uiți pe text și dacă stăpânești regulile elementare de gramatică vei constata destule greșeli. Una peste alta așa bloggăream eu prin ’87, tot în căutarea sensului fericirii. Știu acum cam cât știam și atunci…

PS 1: Mulțumiri Moldovencei Șefe că a avut grijă de această scrisoare până am crescut eu îndeajuns de mare încât să o pot aprecia.
 PS 2: Scriind acest articol m-a dus mintea să o caut pe Mihaela pe Facebook. Cred că am găsit-o.

Comentarii:

  • 8 ianuarie 2012

    Eu vreau sa stiu ce i-ai spus pe hol! 🙂

    Răspunde
  • 8 ianuarie 2012

    Buna Sabina,

    Hmm… M-am gandit si m-am tot gandit. Cred totusi ca nu spusesem lucruri prea bune. 🙂

    Răspunde
  • 8 ianuarie 2012
    adina-popa

    La multi ani, desteptule!!!
    Te astept de-un an la rascruce de drumuri…cu cafeaua promisa…Ai uitat de intilnire dar ma bucur ca ti-ai gasit prima iubire.

    (apelativul din titlu nu e o ironie,pentru mine chiar esti cel mai destept)

    Răspunde
  • 8 ianuarie 2012

    Cred ca discutiile despre iubire si fericire se datoreaza educatiei pe care ai primit-o de acasa, unde ai vazut ce inseamna aceste lucruri cu adevarat….Nu prea stiam noi in clasa a doua pe ce lume ne aflam…Oricum, partea buna este ca nu aveam acces pe atunci la emisiuni cu pitipoance, povesti de amor, piticul porno…samd…

    Răspunde
  • 8 ianuarie 2012

    La multi ani, Marius! Nu erai shoim al patriei ci deja pionier, caci erai in clasa a 2-a, nu? Soim erai la gradi,iar in clasa a 2-a treceai la nivelul superior :))) Cat despre iubire…eu am primit primul inel in clasa 1…

    Răspunde
  • 8 ianuarie 2012

    @Adina,

    Nu ti-am mai detectat urmele si am crezut ca ai abandonat lectura. 🙂 La multi ani si tie! Fie cand ma aflu in drum spre casa, fie cand vii tu in Bucuresti, dar cafeaua aia o bem. Marturie poate depune Ugly Kid Joe care aici l-am cunoscut si cu care am baut bere. 🙂

    Răspunde
  • 8 ianuarie 2012

    @Radule,

    Noi cred ca ramaneam baieti buni si daca am fi avut acces la emisiuni ciudate, pitipoance, etc. Asta imi place sa cred! 😉

    Răspunde
  • 8 ianuarie 2012

    La multi ani Lucia!
    Cred ca ai dreptate. E posibil sa fi fost pioner. Desi o colega de generala tocmai mi-a spus ca as fi fost in clasa I atunci. Dar parca prea bine scriam pentru un pusti care era de 6 luni la scoala. In 6 luni terminasem tot alfabetul? Am sa o intreb pe Moldoveanca Sefa sa imi spuna in ce clasa eram. :))

    Răspunde
  • 9 ianuarie 2012
    adina-popa

    Dragul meu,n-am abandonat nimic.Te-am lasat in liniste de Sarbatori.Dar am deschis zilnic blogul tau in speranta ca te prind in drum spre…sau dinspre.Nu-i nimic! Te-am iertat de atita asteptare…
    La intrebarea de mai sus,as fi raspuns "repar becuri,nu suflete".

    Răspunde
  • 9 ianuarie 2012

    Informatii suplimentare.

    M-a sunat mama si a tinut sa imi precezeze urmatoarele. La data respectiva eram in clasa I a. Inca nu se predase tot aflabetul la scoala, dar, se pare, datorita faptului ca am o sora mai mare invatasem deja literele inca dinainte de a debuta in sistemul educational. 😉

    In plus a dorit sa va trasmit multumiri tuturor celor care i-ati transmis vorbe frumoase de-a lungul timpului prin intermediul comentariilor pe care le citeste cu religiozitate.

    Răspunde
  • 10 ianuarie 2012
    Anonim

    Buna Dimineata si La multi ani! Iti doresc sa ai parte de un "amazing year' din porice punct de vedere astfel incat la in decembrie sa poti zambi cand ii vei face retrospectiva:)! Ma bucur mult sa vad ca mama ta ti-a pastrat scrisoarea, sunt sigura ca ti-a miscat sufletul cand ai citito :)! Cu bine, Alexandra
    P.S. imi era dor sa vad literele caligrafice!!!! Doamne cat am fost de terorizati cu "caligrafia":)))))))))))!!!

    Răspunde
  • 10 ianuarie 2012

    Multumesc pentru urari, Alexandra. Un "amazing year" si tie! Si inca nu am uitat ca sunt dator cu un cappucino. ;))

    Răspunde

Adaugă un Comentariu: