|  Viață   |  Nu gândesc cu burta plină

Nu gândesc cu burta plină

Sunt slab. Deși mămânc mai mult decât prietenii mai voinici, continui să am sub greutatea normală. Dar ce e normalitatea, decât o preferință larg răspândită? Jumătate din femeile pe care le cunosc mă urăsc și asta nu pentru că le-aș fi pricinuit vreun necaz, ci pentru că, de mai bine de un an, continui să slăbesc. M-am tot gândit de unde mi se trage. Eu o pun pe seama unui metabolism cu arderi intense și rapide. Moldoveanca șefă susține că mă pârjolește dragostea din interior. O fi știind femeia ce zice! Nu pot să o contrazic, că mă taie de la moștenire! 🙂 
Astăzi îmi propusesem să scriu un articol. Știam clar care va fi subiectul și modul în care îmi doream să îl dezbat. Dar nu s-a legat nimic. M-am framanat și m-am tot frământat în încercarea de a găsi o explicație logică. Nu mi-au trebuit mai mult de două ore cu fereastra de blog goală ca să mă prind. 

Fotografie găsita pe http://moonfaceon.blogspot.com
Pentru prima data, am primit pachet la muncă. O sacoșă mică, albă, cu mânere de șnur ce ascundea bunătățuri bine împachetate. În stilul ei, fiecare element era împachetat separat, așezat la locul lui, într-o disciplină englezească. De emoție nici nu m-am uitat să văd ce conține. L-am luat, am mulțumit și dus am fost! Dacă se răzgândea? Dacă era o glumă? Ori ideea în sine face mai mult decât pachetul. Ulterior aveam să mă desfăt cu un fel principal, desert dulce și fruct.
Justific astfel faptul că am creierul în derivă. A primit semnal de digestie și, buimac, a rutat tot sângele  către stomac. De două ore, îmi ascult venele și simt celulele cum se înfruptă din pachețelul ce poartă praf de zână. Acum că procesul e pe terminate am început să pot să îmi mișc degetele și să ies, nițel, din stadiul de mamifer satisfăcut caloric. Hrănit fiind, parcă încep să văd lumea altfel și să îmi vină idei. Mamă, ce chestii aș putea scrie! Foarte tare! Ești pregătit? Stai! Lipsește ceva. Hmm…. Gata! M-am prins. Văd o bere. Văd o bere care are multe, multe surori. Toate la fel de frumoase și de atrăgătoare. Așa că s-o lăsăm în fasole cu bloggingul și să gustăm din viață. Iar pentru mine, în seara asta viața are gust de bere. 
Cu sete, dar bine hrănit,
Mihalca    

Comentarii:

  • 2 iunie 2012
    adina-popa

    mi te-am si inchipuit insfacind sacosa si tulind-o pe usa…(ce era desertul dulce? sint tare pofticioasa cind vine vorba de desert)
    hmm..praf de zina, zici? s-o fi vinzind la pliculet?

    Răspunde
  • 4 iunie 2012

    Off, Adina, cum ma faci sa dau din casa!
    Desertul dulce era constituit din cateva gaufre de liege.

    Cat despre praful de zana sigur nu se gaseste prin comert. Am sa ma uit sa vad pe unde il tine si pate reusesc sa iti strecor cateva firicele. :p

    Răspunde

Adaugă un Comentariu: