de Marius Mihalca

Prin vena-mi seacă,

Sângele-i mânjit cu dor,

Celulele-mi sunt arse

De gânduri cu fior.

Gura mi-e secată,

Se chinuie-n sevraj

E de sărut uitată

S-o satur n-am curaj.

Trupul îmi tremură în spasme,

Am friguri și dureri,

O iubesc ca-n basme,

Dar nu mai am puteri.

Doctore!

Eu am venit să-ți spun,

Să afle lumea-n sat

Că nu sunt nebun,
Și că n-am visat:
Eu, azi, am murit,

Fiind îndrăgostit.

Părinte, ia-mi povara

Ce în suflet stă,

Nu-mi da la schimb ocara,

Adu patrafirul și spovedește-mă!

Și am să-ți spun Sfinție

Că eu am iubit,

Dar nu a fost să fie

Și am pătimit.

Părinte-nchide ochii!

Cheamă-l pe Dumnezeu

Și zi-i că din sat astăzi,                         

Se duce-un fariseu.
El stie c-am să mor
De când mi-a hărăzit,
Din vorbe cu umor
Să cad îndrăgostit.
Sădește-n mine duhul,
Mă vreau împărtășit
Căci mi-am vândut trupul
Și sunt îndrăgostit.

Sărut mâna, maică!

În van ai pus pe masă,

Merinde și palincă

Eu n-am să dorm acasă.
Maicuță-ți mulțumesc,
Că m-ai învățat
Viața s-o trăiesc
Și să fiu bărbat.

Nu plânge maică dragă,

Căci eu te-am pregătit,

La praznic sa le spui,

C-am fost îndrăgostit.

Sunt gata! Pot sa mor!

Cu zâmbetul pe buze

Și-n suflet cu un dor,

Mă-ndrept către ecluze.
Sunt fericit!
Moartea e un pas,
De îndrăgostit.