Dacă vreodată mi-am pus problema să citesc o biografie, am refuzat înainte să ajung la prefață. Mi se par plictisitoare. Da, știu, pe planeta asta au trăit foarte multe persoane din a căror viață aș avea de învățat. Nimic din toate acestea nu mai contează pentru că de vreo două săptămâni mi-am schimbat total opinia.

După cum spuneam nu aveam intenția de a citi biografia lui Steve Jobs. Îmi comandasem niște cărți pe elefant.ro și până să sosească am zis să o frunzăresc un pic. După 2-3 ore am picat pradă viciului meu de a trata cărțile precum femeile: niciodată pe sărite și mereu interesat de o aprofundare temeinică. Asta dacă și cartea reușește să mă provoace. Ei uite că biografia lui Steve Jobs a reușit. De fapt Walter Isaacson a reușit. Se pare că tipul s-a specializat în biografii întrucât este autorul biografiilor lui Benjamin Franklin și  Albert Einstein. De fapt, de asta a și fost ales de Steve Jobs pentru a îi scrie biografia.

Pentru prima dată scriu despre o carte în timp ce o citesc. Pentru prima dată voi scrie două (cred) articole despre o singură lectură. Pentru prima data citesc o carte al cărui final îl știu. Și pentru prima dată am să încep direct cu concluziile. Sunt la pagină 423 și sunt încântat de ceea ce am citit până acum. Nici nu am simțit că citesc o biografie și mă simt ca într-un român de aventuri, acesta nefiind genul de lectură care aș fi crezut să mă cucerească. Ciudat! O anumit-a tipologie de femeie m-a făcut praf și nu aș fi crezut vreodată asta! Se întâmplă ceva ciudat cu mine.

Fiind o carte în care apar o serie de termeni tehnici, zic să lansez și eu ipotezele. Nu intenționez să demonstrez că Steve Jobs a fost un geniu (personal nici nu cred că a fost), dar nici nu intenționez să demonstrez că a fost un tiran (așa cum am citit prin unele articole, apărute cei drept după ce el părăsise această lume). Menționez că firma în care lucrez este partener Microsoft cu competența Silver Application Development. Nu am fost posesor al vreunui produs Apple vreodată: am telefon Samsung și pc-uri IBM compatible. Dacă aș avea bani aș shorta acțiunile Apple acum (asta e pentru prietenii mei de bere, în caz că mai aruncă un ochi pe aici).

Steve Jobs a fost părăsit de către părinți, nu pentru că nu și l-ar fi dorit, ci pentru că bunicul lui (biologic), un american bogat și prost pe măsura bogăției, nu a putut accepta ca fiica lui să se căsătorească cu un sirian. Da! Tatăl biologic al lui Steve Jobs era sirian. Părinți biologici au pus o condiție pentru a accepta adopția: ca noii lui părinți să aibă studii superioare. Și au avut! Cei care erau programați a îi fi părinți până în clipa în care au aflat că este băiat, iar ei doreau o fată. Și eu vreau o fată! (vorbim de copii da?), dar parcă nici de băiat nu mi-ar părea rău. Ei uite că familia de avocați s-a răzgândit și astfel Steve a ajuns, în disperare de cauză, pe mâna unei familii în care nici unul dintre soți nu avea studii superioare. Mama lui naturală i-a pus, însă, să dea în scris că îi vor pune bani deoparte pentru ca Steve să poată merge la colegiu. Și uite așa a ajuns Steve într-o familie tipic americană cu oameni simpli, dar buni la inimă. 

Că era băiat deștept nu încape îndoială! Când l-au dus la școală, profesorii le-au propus părinților să sară 2 clase. Aceștia s-au speriat și au acceptat să sară doar una. Pe cât de deștept era, pe atât de ciudățel. Într-una din zile, pe când repara un gard cu tatăl sau (Mr. Jobs) acesta i-a explicat că trebuie, amândoi, să fie atenți la detalii și să lucreze partea din spate a gardului la fel de bine, chiar dacă nu se vede. Faza asta avea să ducă la toate transformările pe care Apple le-a adus în lumea IT.

Jobs crește și ajunge să facă o pasiune pentru LSD. Mai trăgea el și o marijuana, un hașiș, dar LSD era baza. I-a spus și lui Bill Gates la un moment dat ceva de genul: „Dacă trăgeai și tu ceva LSD, poate ajungea ceva de capul tău!”. Din cauza faptului că fusese abandonat (iar el știa acest lucru, de la părinții lui adoptivi) Steve Jobs a încercat mereu să se cunoască mai bine, să aprofundeze cultura Zen, să afle ce este în sufletul omului. Firește că și pișă pe facultate și nu pentru că nu avea chef să învețe ci pentru că îl enervau cursurile obligatorii. Asta după ce a ales cel mai scump colegiu din zonă, de i-a băgat pe părinți în boală. Când aceștia au încerca să îi explice că nu prea au destui bani pentru acest colegiu el a tranșat situația: „Colegiul ăsta sau deloc! Alegeți!”.

Deși a abandonat facultatea, nu a părăsit campusul. Viața lui consta din LSD și cursuri pe care le considera interesante: caligrafie, spiritualitate  etc. Deja era adeptul teoriei Zen. Se transformase de ceva timp într-un vegetarian convins. Avea luni întregi în care mâna numai morcovi și mere. Prietenilor și se părea că pielea lui începea să prindă o tentă portocalie. Partea mai făină era că el era extrem de convins că mâncând doar legume ecologice (deși termenul nu apăruse atunci), nu are nevoie de duș decât odată pe săptămână. Spre surprinderea noastră, a tuturor, Steve Jobs a mirosit urât până pe la douăzeci și ceva de ani (nu se precizează exact cam când începe să se spele regulat). Și aceasta nu este o concluzie personală, ci un fapt dovedit. La un moment dat se angajează la compania Atari. După numai 2 ore angajații au venit să se plângă și să își întrebe patronul cu ce au greșit de le-a adus pe cap un tip atât de urât mirositor și care pe deasupra îi face proști pe toți. Întrucât proprietarul companiei a simțit că tipul are talent nu l-a dat afară și l-a pus pe tura de noapte. Toți angajații lucrau ziua, iar Steve Job, din cauza mirosului, lucra noaptea.

Jobs era în continuarea căutării Zenului și în acest sens își dorea o călătoria în India, pe parcursul căreia să întâlnească un profet pe care îl admira. Într-o zi, s-a dus la proprietarul companiei Atari (cea care a făcut jocul Ping de care poate își amintesc cei mai vechi de prin IT) și i-a spus că vrea să plece în India și dacă nu cumva ar vrea să îi dea bani de drum. Ca orice manager realist i-a răspuns cu: Marș afară! Ulterior și-au amintit că au o problemă în Germania, din cauza faptului că monitoarele europene mergeau pe altă frecvență decât cele americane. Astfel șeful de la Atari i-a propus lui Jobs să îi plătească drumul până în Germania, să rezolve problema, urmând ca de acolo el să își continuie călătoria către India (fiind deja mai ieftin biletul de avion). Pe vremea aia Jobs purta un fel de togă indiană și mergea în picioarele goale (cel  mai adesea murdare). Sandale purta doar iarna. Ze Germans au leșinat din cauza mirosului și s-au plâns imediat către Atari. Ticălosul de șef de la Atari le-a replicat: „-A rezolvat problema?„. Nemți au răspuns afirmativ. „-Atunci nu vă mai plângeți! Dacă mai aveți probleme, să știți că noi mai avem astfel de personaje pe care să vi le trimitem în ajutor!„. În toată istoria Atari, Ze Germans nu au mai întâmpinat nicio problemă! 

Acum o lună am fost în India. Ei uite că a fost Steve Jobs înaintea mea! Cum nu a găsit locuri la hotelul pe care îl avea recomandat și acceptat propunerea unui taximetrist de a îi găsi un hotel bun, Steve Jobs s-a îmbolnăvit de dizenterie în mai puțin de 3 zile de la sosire. A slăbit de la 74 Kg la 54 Kg (a-vis celor care caută metode de a pierde în greutate rapid) și a fost la un pas să moară. Cum nici bani nu mai avea a luat-o la talpă prin India în căutarea maestrului Zen. După vreo 8 luni de mers cu ocazia a ajuns la destinație, numai ca să afle că maestrul Zen murise între timp. Viața e grea, nu? 🙂 Steve se reorientează și pleacă în căutarea unui alt maestru pe care reușește să îl găsească cât era încă în viață. Stând la masă, prima lui masă sănătoasă după săptămâni întregi de pribegie, maestru pare să îl identifice din mulțimea de discipoli. Îl ia de o parte, îl duce către un iaz și în momentul în care Steve Jobs credea că va primi mesajul divin, maestrul scoate săpunul din buzunar și începe să îl spele. Replica maestrului Zen este pe măsură: „Tocmai ți-am salvat viața!”