Carte: Dragostea în vremea holerei – Gabriel García Márquez
3 secunde. Atât i-a luat lui Florentino Ariza să se îndrăgostească de Fermina Daza. Parcurgea nu hol și, trecând prin dreptul unei uși vitrate, a apucat să o zărească. 3 secunde care aveau să îl coste 50 de ani, 9 luni și 4 zile. 3 secunde care aveau să îi demonstreze că cele 622 de relații amoroase, cu tot atâtea femei, nu pot să îi umple golul creat și nu îi pot aduce împlinirea.
Stai că m-am aprins și, cred totuși, că o scurtă povestire s-ar cuveni. Pe când se afla în exercițiul funcțiunii, livrând o scrisoare, Florentino Ariza, copil fiind, o vede pentru o clipă pe Fermina Daza. Se îndrăgostește instant și din acel moment își construiește viața în funcție de acest detaliu. În fiecare zi o așteaptă să treacă prin parc, în drumul ei spre și dinspre școală. Mai târziu încep să-și scrie. În mod oarecum firesc, secretul legăturii lor iese la iveală, iar Lorenza Daza – tatăl Ferminei – hotărăște să plece, împreună cu fiica sa, într-o călătorie, sperând astfel ca idila să ia sfârșit. Pentru că lucra la poștă și era telegrafist, Florentino Ariza, în cârdășie cu toți telegrafiștii planetei (ok, am exagerat: ai Columbiei), reușește să îi afle itinerarul pas cu pas și să schimbe mesaje de dragoste.
Femeile se îndrăgostesc de o idee, iar bărbații de un trup. Cam ce a putut observa Florentino Ariza în cele câteva secunde în care a remarcat-o pe Fermina Daza? Mai nimic. A văzut o fată care cosea. Faptul că începe să o urmărească, să îi apără în cale, să îi scrie scrisori, sunt toate derivate din acest început. Fermina, copilă fiind, dar având un sâmbure de femeie înăuntru, se îndrăgostește de ideea de a avea un admirator. Nu știa dacă îl vroia pe Florentino, nu știa ce înseamnă să ai un bărbat, dar era încântată de gândul că are un iubit secret, de toate scrisorile pe care le primea pe furiș, de cântecele de vioară pe care le auzea noapte de noapte, ca venind din spațiu.
Doi ani de corespondențe ascunse, fac ca distanța să nu se simtă, în ciuda planului întocmit de către Lorenzo Daza, un tip cu o moralitatea dubioasă și a cărui avere nu are o sursă clară. Copiii ăștia – Florentino Ariza și Fremina Daza – reușesc să dejoace planurile adulților și păstrează, pe ascuns, o legătură ce devine din ce în ce mai puternică. Sau cel puțin așa am crezut eu, până în clipa în care, întoarsă acasă din călătorie, Fermina are șansa de a-l revedea, de aproape, pe Florentino Ariza (care între noi fie vorba era cam urâțel). Simplu fapt că, împotriva tuturor piedicilor, ar putea fi împreună, întrucât Florentino se pregătea să îi ceară mâna, îi spulberă ideea admiratorului și o face să conștientizeze că nu își dorește acest bărbat, în ciuda tuturor lucrurilor declarate până atunci.
Departe de mine ideea de a susține că bărbații pot purta o dragoste puternică și adânc înrădăcinată și pot deveni ușor victimele femeilor care le răspund doar din dorința de a avea parte de mister, de experiențe diferite, de satisfacerea unui orgoliu, de umplerea unui timp care altfel s-ar scurge mai greu. Și totuși, cartea Dragostea în vremea holerei a lui Gabriel Garcia Marquez îți arată stările și transformările prin care trece un bărbat ce așteaptă răbdător momentul în care femeia pe care o iubește va fi din nou liberă. Și va avea de așteptat, căci Fermina Daza se va căsători cu doctorul Juvenal Urbino – o celebritate locală, va avea copii și va trăi într-o pseudo-fericire până mult după pensie.
Când am scris articolul Mi-e teama citisem deja două treimi din carte și ajunsesem în perioada în care Fermina Daza, femeia care îmi colorase gândurile în ultimele două săptămâni, începuse să dea semne de oboseală fizică. Mersul nu îi mai era atât de drept, urechea începuse să o trădeze, pielea se zbârcise, iar Marquez s-a încăpățânat să insiste și să ajungă până-ntr-acolo cât să o descrie ca mirosind a acru. M-am zbuciumat eu pe blog, lucru soldat cu un set de telefoane din categoria: „Ai devenit ciudat, tipule!”, dar până la urmă tot Fernando Ariza mi-a dat răspunsul. Așa cum există viață după moarte, există și viață la bătrânețe. Chiar dacă a eșuat în prima tentativă de a face dragoste cu femeia pe care a așteptat-o o jumătate de secol, ori eu unul înțeleg pe deplin acest detaliu, Florentino Ariza, în vârstă de 72 de ani acum, regăsește farmecul vieții și plăcerea de a trăi și de a se bucura alături de Fermina Daza, chiar de sub umbrela morții.
Nu cred că ar putea fi cineva care să nu îndrăgească stilul curat și lizibil în care Gabriel Garcia Marquez a scris a ceastă cartea. Mie unul mi s-a potrivit mănușă. Romanul a fost ecranizat in 2007, iar filmul poartă același nume. Mai trebuie spus că, în 1982 Gabriel Garcia Marquez a primit premiului Nobel pentru literatură. În 2008 a sărbătorit nunta de aur (adică 50 de ani), alături de soția să Mercedes Barcha, ceea ce îl face poate face chiar pe el un Fernando Ariza. Una peste alta recomand pentru lectură, ca pe un must have, Dragostea în vremea holerei.
Această carte poate fi cumpărată de aici.