Mai întâi a fost Titanic. Îmi amintesc că bugetul alocat acestui film mi s-a părut, la vremea respectivă, a fi fantastic. Aproape imposibil pentru a fi cheltuit pe un singur film. Așa am ajuns să cunosc eu termenul de „blockbuster„. Wiki spune că blockbuster, în cinematografie, înseamnă o producție cu o dimensiune impresionantă atât în plan narativ, cât și în cel al producției. Păi cam asta se întâmplă în piesa Vizita bătrânei doamne și deci am asistat la primul meu blockbuster teatral.

Am tot văzut comedii, dar a venit timpul să ne maturizăm un pic și să intrăm în liga mare a teatrului. Din acest motiv, am ales o dramă. Fiecare trăiește o dramă așa că m-am gândit să merg să o văd pe a altora, că de a mea sunt sătul. 

Fiind scrisă de un neamț (Friedrich Dürrenmatt este de fapt elvețian, dar aceștia tot un fel de nemți sunt), nu te poți aștepta la o piesă cu un scenariu simplu. Vizita bătrânei doamne este o dramă profundă, presărată cu elemente de umor și care mai are pe deasupra meritul de a pune în discuție noțiuni legate de moralitate. Ori astăzi, găsesc ca fiind ciudată montarea acestei piese, în contextul unei societăți în care moralitatea e pe locul doi, din spate (vorba lui Pavel Stratan).

Acțiunea are loc în Gullen, un oraș nenorocit de viață și de destin, un oraș în care nu se întâmplă nimic și nimic nu funcționează. Un fel de Copșa Mică, din bătătura noastră. Ei uite că tocmai în acest oraș își anunță vizita doamna Klara Zachanassian, cea mai bogată femeie din lume, cu o avere estimată la 9 miliarde de dolari. În mod oarecum firesc, locuitorii orașului își pun speranța în această vizită și în eventualele investiții ce ar putea rezulta și care ar relansa orașul.

Primarul, interpretat într-un mod foare reușit de Marius Rizea, speră la vreo 8-10 milioane de dolari, dar suma pe care sunt pe cale să o primească este mult mai mare. Klara Zachanassian, interpretată de Maia Morgenstern, oferă în mod public suma de 1 miliard de dolari locuitorilor orașului Gullen, cu condiția ca cineva să îl omoare pe cetățeanul Alfred Miller – unul din cei mai respectați locuitori ai orașului.

Iată că se conturează și problema moralității, pusă în balanța destinului: fericirea, cel puțin materială, a unui oraș întreg versus moartea unui cetățean. O problemă destul de simplă la început, dar care are darul de a te roade zi de zi, prin ochii fanteziilor și dorințelor ascunse a fiecăruia dintre noi. Tu ce ai face cu un miliard? Ai putea fi de acord cu moartea unui om, în contextul în care ai primi această sumă de bani? Sunt convins că ai să spui Nu și fix asta au spus și toți cetățenii din Gullen, reiterând vocal dragostea și respectul pe care îl purtau pentru Alfred Miller. Dar dacă cetățeanul respectiv s-ar face vinovat de ceva grav? Un viol, o crimă ar putea să te facă să vezi lucrurile altfel? Precum în Alien, virusul dorințelor ascunse îi cuprinde pe fiecare, unul după altul și întreg orașul se transformă. Din fericire Friedrich Dürrenmatt, face ca multe scene să fie amuzante și până la final ai mai mereu zâmbetul pe buze.

Maia Morgenstern sau Klara Zachanassian, căci Maia intră atât de bine în pielea personajului încât nu aș mai ști să fac diferența. Nu cred a fi existat o actriță mai potrivită pentru acest rol, alta decât Maia Morgenstern. În scenele dramatice bagă spaima în tine, de te faci mic pe scaun și ți-e frică și să mai respiri, ca nu cumva să îi atragi privirea. 

Un element spectaculos al acestei piese sunt decorurile, care evoluează în cinci planuri: două orizontale și  trei verticale. Este uimitor modul în care acestea se mișcă, iar din combinatorica lor de tip Rubik rezultă de fiecare dată o locație nouă, perfect potrivită scenei ce urmează a fi jucată. Nu știu dacă toate aceste detalii sunt trecute în scenariul piesei sau este meritul celor care s-au ocupat de decoruri, în speță Nikola Toromanov, dar dacă ar fi să dau o notă de 10 aceasta ar fi pentru decoruri. 

O altă dimensiune a piesei este cea olfactivă. Rar mi se întâmplă să remarc acest aspect. În Vizită bătrânei doamne se trage cu pistolul și se fumează, iar fumul de praf de pușcă ars vine perfect în completarea decorului și a atmosferei.

Pe scenă apăr în jur de 50 de personaje, ceea ce este foarte mult pentru o piesă de teatru. Decorurile desăvârșite, numărul mare de personaje, firul epic complex mi-au adus aminte de Rebecca și mă îndreptățesc să încadrez Vizita bătrânei doamne într-o super producție teatrală pe care o recomand cu convingere.