Îmi doream de mult timp să merg la Teatrul Act, dar până acum câteva săptămâni nici nu știam unde se găsește. De fapt, trecusem pe Calea Victoriei, pe lângă el de mai multe ori, dar de tot atât de multe ori am și uitat, iar când îmi puneam problema de a merge nu știam de unde să cumpăr bilete. Am avut nevoie de un imbold și l-am primit. Atunci când primesc o recomandare, mi se setează în creier un nou obiectiv, de genul „New quest available„, și din momentul respectiv nu mai am scăpare decât după atingerea scopului. 

Acum cel mai mult, legat de teatrul Act, îmi place să merg după bilete. Casieria, mutată de ceva timp la etajul I al clădirii, arată precum îmi imaginez eu că ar fi arătat casa unui lord englez. Mobilă masivă, ce scârțâie sub presiunea istoriilor la care a fost părtașă, o lumină ce răzbate în unghiuri alese de un arhitect pe care parcă-l și văd cu trabucul sau pipa în gură, înconjurat de un nor de fum vârtos, sub plafonul înalt specific vremurilor în care timpul avea răbdare cu oamenii, iar bunul simț nu se îmbolnăvise și încă nu murise. Nu am dat de lord, nici de arhitect, ci o doamnă subțirică și drăguță care mi-a scris de mână un bilet și mi-a prefațat experiența în Teatrul Art.

Mai nou mama are grădină. De fapt tata e grădinarul îndrăgostit, dar sunt convins că fără privirile atente ale mamei, n-ar străbate iarba prin pământul tare și uscat de vreme al Moldovei. Mama ar putea la fel de bine să își deschidă teatru în sufragerie, pentru că fix cât sufrageria mamei este și sala de spectacol a Teatrului Act. Cine se gândește că asta e nașpa, greșește! Este super beton, pentru că altfel nu ai putea vedea niciodată într-un astfel de detaliu grimasele, ridurile, dinții, ochii, mișcările  picăturile de transpirație ale actorului ce se desfășoară în limită unui braț întins în fața ta. 

Și ce actor! Realizez că am uitat să precizez că astăzi scriu despre piesa Absolut! după Ivan Turbincă de Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija, avându-l ca unic personaj pe Marcel Iureș. Este prima mea piesă, din câte îmi amintesc, care are un singur personaj. Mi-a trebuit ceva timp să stabilesc cum să o cântăresc. Până la urmă am decretat că este teribil de greu să duci de unul singur un scenariu de 90 de minute. Nu te poți odihni, nu te poți reculege, nu ai timp să îți pregătești următoarea intrare pentru că tu ești mereu deja acolo.  Tot ce poți face este să privești în ochii celor strânși în jurul tău și să încerci un autocontrol recursiv.

Pe parcursul piesei Marcel Iureș este: Ivan Turbincă, Dumnezeu, Sf. Petru, dracul, Scaraoschi și încă vreo alte câteva personaje. Spre rușinea mea nu îmi mai aminteam povestea (halal moldovean mai sunt!) așa că l-am lăsat pe Marcel să mi-o povestească. Am zis bine Marcel, pentru că la cât de mică este sala am trăit mereu cu senzația că el este acolo pentru că vrea să îmi arate o lecție de viață. Iar eu, ca un bun discipol, am absorbit cât am putut. 

Pentru cei care nu sunt la prima piesă și care nu merg la teatru împinși de la spate sau șantajați de jumătăți, recomand cu căldură o experiență în cadrul Teatrului Act, ori Absolut! după Ivan Turbincă de Ion Creangă este cred unul din spectacolele fanion.

Fotografie luată de aici