Unii oameni mă plac. Unii oameni mă plac într-atât, încât să se angajeze într-o luptă de anduranță, în a-mi căuta pereche. Ce le-ndeamnă, nu știu. Doamna F. spune că tot blogul meu urlă: „Vreau o relație!„, lucru cu care eu, firește că nu sunt de acord. M-am gândit totuși serios și singura explicație pe care am găsit-o este următoarea: când scrii despre DT sau Doamna F., despre farmaciste sau despre studente, despre femei desăvârșite sau despre copile, lași impresia că viața-ți este un puseu romantic fără sfârșit. Mi-ar sta mai bine  (cred ele) să mă așez la casa mea (să fie și mama fericită) și să îmi schimb tonul și direcția articolelor, astfel încât să trăiască toată lumea bine (nu doar eu).

Așadar, dragă domnișoară, mă pun pe treabă și scriu, după cum mă duce capu’, 5 pași de urmat, la capătul cărora iubitul tău să te ceară de soție și să trăim cu toții într-o lume a oamenilor fericiți! (nota bene: acum mai depinde și cine câștigă alegerile! :p).

Nu știu unde mi-ar plăcea să trăiesc (poate vezi articolul acesta), dar știu sigur că nu mi-ar plăcea să trăiesc într-o casă în care ea plânge închisă-n baie, că își dorește rochia albă, cu trenă lungă și că toate prietenele ei s-au măritat, ca chiar au deja și copii, numai ea, sărăcuța, o arde pe uscat. 

Un prim pas ar fi, să nu faci o obsesie din nuntă. Majoritatea femeilor (în statisticile mele empirice) își doresc în realitate nunta, petrecerea în rochie albă, decât căsătoria – ca formă de jurământ a unuia față de celălalt. Știu că nu e bine să te uiți la nevasta altuia, dar eu la fiecare căsătoria la care am participat, ca invitat sau ca protagonist, am observat mireasa mult mai interesată de cum îi stă rochia și voalul, decât de solemnitatea și importanța celor declarate în cadrul evenimentului.

Da, există un ceas biologic, dar bateria ține mult mai mult decât s-ar crede. Ceasul asta este pus să sune în funcție de cultura locală, educație și țeluri personale. În India ceasul biologic sună pe la 22 ani. Cam asta este vârsta de la care femeile încep să resimtă tic-tac-ul secundarului. În România, dat fiind că suntem nițel mai educați, vârsta a crescut până pe la 28-30 de ani.

Ce este mai puțin știut, este faptul că după 35 de ani, statistic, bărbații sunt cei care înregistrează mai multe probleme de fertilitate. Calitatea spermei scade odată cu vârsta. Chiar și în cazul în care viitoarea posibilă mamă este (mai) tânără, șansele de a nu avea copii sau de a înregistra avort spontan sau alte probleme legate de evoluția fătului, sunt crescute. Deci, dacă cineva ar trebui să se îngrijoreze, aceștia ar fi bărbații (adică eu).

Concluzia e că nu vrem, noi bărbații, să auzim de ceasul biologic, mai des decât de Ponta! Iar ceasul ticăie în ambele buzunare!

Hai să ne căsătorim, pentru că așa putem lua credit mai ușor! Hai să ne căsătorim pentru că toată lumea ne spune că ne potrivim! Hai să ne căsătorim că așa facem rost de bani să ne luăm mașină și să plecăm în vacanță! Toate acestea sunt niște capcane! E LMC! (aka La Mintea Cocoșului). Iar dacă el pune botu’ la așa ceva, e un bou și un candidat la consolidarea statisticilor privind rata divorțului.

Ar fi de preferat să eviți și capcana: „– Iubitule, sunt un pic însărcinată! Ce ne facem?„. Personal, genul acesta de eveniment îmi denotă o femeie fără simți de responsabilitate, și deci sunt cu atât mai puțin dornic să îmi petrec toată viața alături de ea.

Punctul 3 este doar pentru femeile inteligente. Celelalte practică fie doar Catch, fie doar Release. Catch and Release nu este doar o metodă de pescuit sportiv, ci și o metodă da a-ți ține bărbatul în bătătură, din propria-i voință. Fiecare femeie este liberă să implementeze sistemul cum simte și cum dorește. Pentru o mai bună înțelegere, am să dau totuși un exemplu.

În esența lor, bărbații sunt niște grobieni, iar autorul articolului nu face excepție. Te poți implica, de exemplu, în alegerea hainelor lui, în creare unui stil care să îi prindă bine, în formarea unor maniere sau a altor caracteristici, care cu siguranță îl vor face mai atractiv în ochii tăi, dar și al altora. Apoi, deși fiecare fărâmă din tine îți va spune să te prinzi de el și să nu-i mai dai drumul, vei face exact opusul. Îi vei reda libertatea și îl vei lăsa să își exploreze pasiunile și plăcerile (după ce te-ai asigurat că nu sunt plăceri „criminale”; iar dacă sunt, muncești degeaba).

Odată ajuns în lume, de fiecare dată când cineva va admiră sau îl va felicita pentru ceva la care tu ai contribuit (gen: o altă femeie îi spune: „Îmi place cum ești îmbrăcat astăzi! Îți vin foarte bine!„), involuntar și instinctiv el se va gândi la tine, pentru că în mintea lui știe că nu el a ales piesa, că nu el a determinat acest eveniment. Viața lui este determinată de tine într-o măsură mai mare decât ar fi crezut.

De la o vreme, când lucrurile merg bine, începi să te cam prinzi pe unde ești în raport cu ea. Când merg prost, nu prea ne prindem și le lăsăm să pice, până ajung să meargă extrem de prost. Dar chiar și când ești pe val, doza de mister are farmecul ei. Mai mult decât atât, dacă ceva este sigur (are probabilitatea matematică 1), acel ceva nu are un timp. Va fi sigur și mâine și poimâine și răspoimâine, până într-o zi când este sigur că nu va mai fi.

Dacă deschide el subiectul căsătoriei, la un pahar de vin roșu, răspunsul tău e musai să fie în zona: „-Nu știu! Nu mi-am pus problema. Dacă, vreodată, voi fi pusă în față situației, voi chibzui serios.„. Continuarea sigur va fi: „-Cum nu te-ai gândit? Nu ți-ar plăcea să ne petrecem toată viața împreună?„. Iar tu (femeia), zâmbind laconic: „– Îmi este bine cu tine acum! Ce va fi mâine sau peste 1 lună, nu avem de unde să știm. Poate ne plictisim unul de celălalt și o luăm pe drumuri separate.„. Această este o operațiune tipic feminină de introducere a mortului în casa sufletului bărbatului și de a-l pune pe gânduri. Nimeni nu vrea să piardă ceva bun. Nici tu! Nici el! 

 Dacă pașii de mai sus nu funcționează, rămâne valabilă oricând metoda brută: Îl calci pe cap și spui: „– Dacă până la anu’n toamnă nu sunt măritată, îți iei catrafusele și te muți la ma-ta!„, Ai putea fi surprinsă de rezultat! 🙂

Acum, de ce ar scrie un tip singur un articol despre cum să fii cerută de soție? E ca și cum și-ar da foc la valiză. De reținut însă, că aceste aspecte nu funcționează în cazul meu. Mi-am creat anticorpi!