Mereu mi-au plăcut femeile care au grijă de alimentația lor. Simplu fapt că le aud povestindu-mi cum mănâncă ele supică de legume și salată de rucola cu muguri de pin mă umple de bucurie. Mi-e frică să le strâng în brațe, să nu țâșnească clorofila din ele, dar mă liniștesc când aflu că supa avusese la bază morcov, pătrujnel, cartofi, brocoli și o găină de țară, că asta îi dă un gust bun. E drept că, înainte de a fi servită, supa a fost filtrată, iar stârvul găinii ce alergase odinioară prin curtea bunicilor, a fost eliminat. Astfel conștiința domnișoarei este curată și poate merge la culcare cu nimbul de „vegană” deasupra capului.

Mie nu îmi plac veganii și cu atât mai puțin raw veganii. Bine, nu i-aș alerga cu bâta pe stradă, dar mi se pare că se limitează într-un mod teribil. E ca și cum mi-aș impune eu să consum numai roșcate! Sunt greu de găsit și însuși Dumnezeu s-ar supăra pentru cutezanța de a îi ignora 90% din creație. Mai mult cred că veganii și raw veganii ar trebui să facă un congres, la finalul căruia să facă o declarație de presă și să mulțumească public consumatorilor de carne, întrucât dezvoltarea omului preistoric a avut la bază, pe lângă alți factori, și consumul de carne care a dus, împreună cu descoperirea focului, la dezvoltarea creierului, prin apariția circumvoluțiunilor. Consumul de carne prăjită a dus la reducerea aparatului masticator (adică a botului), la înălțarea feței și a calotei craniene, ceea ce în final a dus la creșterea în volum a creierului. Cu alte cuvinte, dacă strămoșii noștri nu mâncau cadavrul unei gazele acum 800.000 – 1 milion de ani, astăzi probabil încă trăiam în copaci și ne scărpinăm în nas și în fund cu același deget. Mai multe detalii pe Wiki.

„Human evolution scheme” de M. Garde – Self work (Original by: José-Manuel Benitos).

În același timp, trebuie să recunosc că tot mai multe studii fac legături între o alimentație bazată consumul de carne și produse rafinate și diverse boli, precum: cancer, Alzheimer sau demență. Nu este exclus ca în câțiva ani să vedem pe TV reclame de genul: „Zahărul dăunează grav sănătății!” sau „Consumul exagerat de carne dăunează grav sănătății!„.

Deci, între veganii și raw veganii pe de o parte și omul hamster – specia umană care roade orice, având că unic scop să aibă stomacul plin, cine sunt eu? Când am fost întrebat dacă nu cumva am devenit vegan, răspunsul meu a fost: Eu sunt smartvegan!

Ce este un smartvegan? Smartveganul beneficiază de toate libertatea și creativitatea de care poate da dovadă, înscriindu-se totuși într-un șablon de alimentație sănătoasă. Pentru smartvegan alimentele nu se împart în proteine, glucide, lipide, etc., ci în:

Un alt mod de a vedea lucrurile (asta viind varianta pentru avansați) generează următoarea clasificare:

Pentru un smartvegan, cele 10 pounci biblice se completează cu a 11-a: Să consumi 60% din alimentație fructe și legume, semințe, muguri și cereale naturale (neprocesate), 25% produse lactate și alte alimente cu un înalt grad de procesare (gen: orez alb, pâine albă, etc. Dacă ai intoleranță la lactoză, verși procentele majoritar în prima categorie) și 15% produse din carne (acolo unde ai de ales aceasta va fi pește). 

Câteva extra caracteristici de bază ale smartveganului:

Definiția oficială pentru un smartvegan este: un vegan care se bucură de viață. Un vegan care nu intenționează să moară sănătos și care știe că mai presus de orice, viața trebuie trăită în armonie cu tine însuți, cu ceilalți, cu natura și cu universul. Smartveganul este un vegan care consumă ocazional și carne, și nu are o problema cu asta, pentru ca este eliberat de orice constrângere.

Aștept completări și sugestii, astfel încât să definim complet și permanent această nouă subspecie și să ne ocupam locul în încrengătură umană.

PS: un articol interesant în revista Descoperă: Înapoi în Paleolitic! Este stilul de viaţă primitiv o soluţie a problemelor noastre?