Băi, eu chiar nu sunt prost! Știu că, pentru un tip care pretinde a avea ceva școală, să începi un articol cu băi nu e chiar o idee bună, dar repet: Băi, eu chiar nu sunt prost! Citesc, studiez, urmăresc diverse persoane, unele dintre ele sunt persoane publice, altele sunt oameni simpli care nu mă cunosc și care nu au nici cea mai mică idee că îi studiez, și, deși nu s-ar zice, unele idei îmi rămân în minte și reușesc să le pun implementez, pe unele total, iar pe altele în diverse forme de parțialitate.

Dacă tu nu te iubești, nimeni altcineva nu o va mai face. Dacă tu nu te respecți, nimeni altcineva nu o va mai face. Dacă tu nu îți oferi, nimeni nu îți va oferi ce îți dorești. Dacă tu nu spui, nimeni nu va spune în locul tău și cu atât mai puțin va reuși să ghicească gândul tău ascuns. Cu cât ești mai de sine stătător și mulțumit de propria-ți persoană, cu atât mai mulți oameni vor dori să fie în jurul tău. Poate este energia, poate este buna dispoziție, poate este atitudinea altfel, dar oamenii, în mod inconștient vor observa, iar asta ii va atrage în jurul tău. Personal, din mulțimea celor care vor să-mi fie în preajmă, îi elimin pe cei negativiști, pesimiști și mereu cu un nor negru, din care curge grindină, deasupra capului. Am renunțat de mult sa mai salvez lumea. Încerc, cel mult, să îmi salvez sufletul.

Denisa a fost mai inspirată și a imortalizat momentul

Eram pe aeroportul din Frankfurt. Mă plictisisem de citit, îmi mâncasem merele, studiasem magazinele de ceasuri și totuși încă nu venise ora de bording time. Să contactez pe cineva din România nu aveam cum, pentru că era prea dimineață așa că îmi savuram trista singurătate, pe un scaun, izolat într-un colț al porții B33,  jucându-mă pe telefon. Divinitatea a adus-o pe device pe Denisa, consăteancă de-a mea din Piatra-Neamț, aflată taman în colțul celălalt de lume. Și cum vorbeam noi așa de-ale noastre, gen: Cum ți-a mers în călătorie? Pisi* a ta ce mai face? Pisi* a mea e mai faină ca Pisi* a ta. Pisi* a mea mă ignoră la fel ca Pisi* a ta, etc. gândindu-ne cum ar fi să ne întâlnim în aeroport, am constatat că nu numai că ne vom întâlni, dar avionul care o va fi adus pe ea din Doha, va avea să fie fix avionul care mă vă duce pe mine în Qatar. Așa că ne-am întâlnit în aeroport, despărțiți de un geam, vorbind la telefon ca doi îndrăgostiți care nu mai resista până când se fac formalitățile de check-out, râzând în hohote sub privirile curioase ale celorlalți călători.

Și am mă făcut ceva. Dacă Pisi a ei nu vrea să o însoțească în călătoriile din jurul lumii și dacă Pisi a mea nu vrea să spună Bună!, darămite să călătorească în jurul lumii cu mine, ne-am gândit că am putea călători noi ăștia oropsiți de Eros. Nu m-am lăsat greu convins de Denisa să mergem împreună în Japonia, deși, în general sunt mult mai greu de convins. Ce îmi place la Denisa este că fata se documentează și mereu vine cu informații care pe mine unul mă surprind și completează în cel mai fain mod fotografiile pe care le postează. Și când mai prind eu excursie cu ghid personal, vorbitor de limbă română, cu un simț exagerat al umorului și cu un apetit pentru risc care mă face să mă simt copil, prin comparație? Așa ceva nu se ratează.

Putem spune că Pisi, care probabil pana la acest moment a descoperit blogul (n.r. Pisi este super smart. Ar pierde puncte prețioase, dacă nu ar fi făcut această descoperire până acum. Este însă posibil ca Pisi să nu știe ca ea este Pisi, ceea cea ar fi super funny.), deși nu m-a lăsat să o cunosc, m-a transformat într-o variantă mai bună a celui care eram acum o lună. Cu fiecare bariera pe care o pune, mă provoacă să mă ridic, să mă împac cu mine însumi așa cum sunt, să nu mă las dus cu capu’ și să accept senin că unele lucruri pur și simplu nu se întâmplă. Este al doilea cel mai bun sparing partner pe care l-am avut până acum. Dar dat fiind timpul destul de scurt de când performează,  aș spune că se descurcă binișor. Dacă stau să mă gândesc este o tactică foarte tare! Cum să schimbi un bărbat, încă înainte de prima întâlnire? Nu pot să mă abțin să nu văd două posibile scenarii: pesimist versus optimist. Primul, în care imaginea mea așa cum rezultă din mediul online (blog, Facebook, Instagram, LinkedIn, etc.) este atât de nașpa încât unele modificări devin obligatorii din start. E ca și cum ai spune: Ok, ne vedem! Dar înainte fă și tu un duș, spală-te pe dinți, pune-ți haine curate, puțin parfum și pe urmă mai discutăm. Acest scenariu mă înspăimântă! (pe mine și pe eul meu). În mod cu totul excepțional, scenariul optimist are și el o notă care sperie: La cât de mult mă antrenează ai putea crede că se pregătește să mă ia de bărbat! 🙂 Aualeu! S-o sun pe mama să se pregătească (psihic)! După cum mă știi, pe care scenariu crezi că aș merge? Off! Trebuie să mă opresc! Deja o aud pe doamna F. spunând: „Nu te mai pune în celălalt capăt al relației! Nu mai presupune presupunerea presupusei!„. Dacă ar ști acum ce-am scris, ar veni la ușă și mi-ar da două palme.

Acum 3-4 ani aș fi luat-o personal. M-aș fi ambiționat, mi-aș fi propus să demonstrez că nu este așa, că ea se înșeală și că fiecare secundă cu care amână întâlnirea, își amâna propria-i fericire. Mi-a trecut! Nu mai vreau să demonstrez nimic, nu am nimic mai mult de arătat decât am arătat deja, nu ascund nicio surpriză (cel puțin nu una plăcută!) și nu mă supăr dacă lucrurile nu merg în direcția propusă de mine și nici nu port ranchiună pentru asta. În spațiul Minkowski, două puncte se suprapun, nu doar dacă au aceleași coordonate (x,y,z), ci doar dacă mai au suplimentar și același moment, același timp (x, y z, t). Această mică precizare este cheia armoniei emoționale.

Și pentru că avem nevoie să fac ceva pentru mine, pentru prima dată după mulți ani plec în vacanță și nu oriunde, ci în lumea samurailor și a gheișelor. O călătorie pe care mi-am imaginat-o mereu în doi, noi doi, cu nopți în care aveam să o găsesc îmbrăcată în chimono, privindu-mă rușinată de propria-i dorință de a ne avea, dar pe care sunt bucuros să mi-o ofer de unul singur acum. Am muncit mult în ultimii ani și cred că a sosit timpul să mă deconectez toate și să fiu doar eu, un sushi și umbra a unui chimono care îmi taie sufletul și privirea. Osu!

* Pisi – def. valabilă doar în cadrul acestui blog. Definiția se completează după cum urmează:

Termen general valabil ce definește un personaj colectiv ce poate avea atât sex feminin, cât și sex masculin, care identifică o persoană indisponibilă, din propria-i alegere sau una greu abordabilă. Cel mai adesea Pisi beneficiază de un aspect fizic plăcut și de un număr considerabil de fani/fane, din toate categoriile sociale. (n.r. În aceste condiții, plictiseala și lipsa de interes sunt într-o oarecare măsură justificate).  Termenul se folosește cel mai adesea la genul feminin, chiar și atunci când identifică un bărbat, întrucât bărbații Pisi sunt ușor efeminați, prin lipsa unei atitudini bărbătești coerente.