Mi-e frică!
Am să încerc să fiu cât se poate de direct. Fă-ți un favor și închide pagina din browser și mergi mai departe cu activitatea ta zilnică. Nimic din articolul acesta nu îți este de folos, pentru că va fi scris doar pentru mine. Poate eu să înțeleg ceva din el când l-oi reciti a doua zi. De ții morțiș să citești ceva, citește articolul precedent. Dacă nu am fost destul de clar, mai încerc o variantă și mai concisă: Fuck off! (No offence).
 |
| Sursa foto: www.flickr.com |
Pentru prima oară în viața aceasta am reușit să îmi controlez / opresc proiecțiile. Doamna F mi-a sugerat o metodă, dar nu am luat-o efectiv în considerare până de curând, iar acum nu numai că o stăpânesc, dar o recomand și altora. Este atât de simplu: STOP IT! (Vezi clipul!) Este suficient să vezi acest clip și oricând intri pe teritoriul unei proiecții vei avea în minte un singur gând: STOP IT! Cum realizezi că este vorba de o proiecție? Păi este un gând care are loc într-un viitor posibil, dar nu probabil, după ideea enunțată de Victor Petrini în Cel mai iubit dintre pământeni: „Totul este bine în cea mai bună dintre lumile posibile” (Vezi secvența!).
Pentru că mă duce și pe mine capu’ (în majoritatea timpului) am adăugat și o variantă de backup. Pentru a împiedică proiecțiile să își facă de cap (presupunând că nu controlezi încă metoda STOP IT), atunci când apare la orizont o nouă persoană, fă tot posibilul să o întâlnești cât mai repede cu putință. În seara aia sau a doua zi nu sunt semne de disperare, ci o metodă prin care te informezi, afli, cunoști și în felul acesta împiedici mintea să proiecteze. Realitatea nu poate fi proiectată. Cu cât cunoști mai mult, cu atât rămâne mai puțin de proiectat.
Acum mă lupt cu celălalt capăt al firului. Teoria o cunosc foarte bine: nu te pui în locul celuilalt, nu răspunzi pentru el, nu iei decizii în locul lui. Vrei să afli ce gândește? Întrebi. Vrei să afli ce simte? Întrebi. Vrei să vezi cum se vede totul din locul lui? Întrebi. Niciodată nu presupui. Când începi să presupui, primul lucru care ar trebui să îți vină în minte ar fi: STOP IT. Fuck aici eșuez!
Lui Jerry Maguire îi era frică de singurătate. Mie îmi este frică să nu mai fiu singur. După ceva ani de pribegie mi s-au futut echipamentele de bord și am luat-o nițel pe arătură. Nu contează! M-am prins acum! Am evitat cu succes pattern-ul femeii indisponibile și cum mă bucurăm eu ca Smeagol cu inelul, m-am trezit într-un contra-pattern (nu știu dacă există termenul asta sau îl inventez eu acum), cu diferența că din victimă m-am transformat în persecutor. Fuck me! Asta da surpriză!
Dimineață am mers la birou cu Faithless și Mass Destruction, în căști. În piesa asta domină în mod clar un vers: Fear is a weapon of mass destruction (Vezi clipul!). Asta mă face pe mine altfel: faptul că nu îmi este teamă să vorbesc despre cele mai urâte și întunecate părți ale mele. Cam ce bărbat s-ar lăuda astăzi în lumea gloss-ului (pe care de altfel îl găsesc foarte atrăgător) și a pantofilor cu toc (atrăgători de asemenea), într-un spațiu public, că se cacă pe el de frică? Eu da! Să faci pe tine de frică nu este o atitudine bărbătească, corect? Ei, eu unul o găsesc înălțătoare. Vorbesc despre frică pentru că asta simt, pentru că îmi doresc să ajung autentic și pentru că promovez imaginea unui bărbat căruia nu îi este teamă să vorbească despre ce simte. Dacă aș avea un fiu eu așa l-aș învăța: să aibă mereu inima deschisă și să nu îi fie teamă niciodată să vorbească despre ce simte: pentru țară, pentru femeia de lângă el, pentru un animal, pentru un pix sau pentru propriul lui suflet.
În weekend voi fi la Padina Fest și pentru că acolo vor cântă (vineri seara) noii mei favoriți (Alternosfera), îmi pun un whisky și mă pregătesc de concert. Fuck it! Viața e magică!