Testament
Nu sunt bolnav, nu sufăr din dragoste, nu intenționez să sar în gol de la etajul superior al vreo unei clădiri de birouri. Ba chiar mă simt mai cu viață decât m-am simțit în ultimii ani. Sunt totuși în bărbat organizat și nu îmi place să las prea multe lucruri la întâmplare. Singurele detalii pe care le pot lăsa în mâna destinului sunt: dacă rochița ei va fi galbenă sau albastră și dacă va fi scurtă, trei sferturi sau lungă până la pământ.
Între două avioane, m-am întrebat: „Dacă pic acum, știe mama unde îmi țin banii? Dar oare o ști să verifice și acțiunile cotate la bursă? Ar fi mare păcat să nu se folosească cineva de mica mea agoniseala.„. Și uite-așa mi-a venit ideea să îmi fac testamentul, ca toată lumea să fie informată direct de către mine unde sunt lovelele și cum pot fi accesate acestea.
Acum dacă m-am apucat de scris, am făcut un plan cu termen lung de acțiune. Pentru că nu sunt toate posturile ocupate în viața mea, am definit niște termeni contractuali precum „femeia din viața mea”, „copilul meu”, etc. Ca într-o schema logică am prevăzut tot felul de situații și am inclus și rezolvările. Partea făină este că, în caz că există dubii, l-am nominalizat pe Furnică să afirme fără echivoc cine este femeia din viața mea. Sper acum să nu fie bulangiu și să spună că nevastă-sa avea o aventură cu mine și că ea este femeia din viață mea (deși săraca a fost suspectată mereu de către terțe persoane, din pricina griji care mi-o poartă), privând-o astfel pe adevărata femeie de niște compensații minore în raport cu pierderea unui bărbat atât de fain. Dacă Furnică o mermeleşte odată cu mine, există altă persoană în listă care poate confirma beneficiara surpriză.
Vă asigur că m-am gândit la toată lumea și la capacitatea fiecăruia de a se descurca. Testamentul meu nu este legalizat întrucât trag speranță că voi fi respectat de cei pe care îi iubesc și după ce nu voi mai fi. Altfel sigur mă întorc, le stric visele și îi fac cu capu’ pe cei implicați.
La modul cel mai serios vă spun că testamentul meu este scris, împachetat într-un plic alb și se găsește în dulapul în care țin și băuturile. Când luați plicul, puteți goli și sticlele că nu e bai!
Încep un nou sezon de călătorii și mă simt mai bine știind că am mai rezolvat o problemă. Cu speranța că nu o să deschideți plicul prea curând, mă pun la drum. Încep la 36 de grade Celsius și voi continua cu 47-49 de grade Celsius. Mă gândesc că dacă ajung în Iad, mă vor upgrada direct la nivelul doi, pentru că training-ul de bază mi l-am făcut încă de pe pământ.
Viața asta-i bun pierdut
Când n-o trăiești cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem și-al doilea rău?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.
Anonim
Nu e rau sa fii organizat intratat incat sa ti aranjezi totul chiar si dupa ce ai urcat in trenul ce te duce spre o alta .."destinatie" dar din punctul meu de vedere cred ca cel mai important e acel testament care l lasi nescris dar foarte profund "citit"pt totdeauna in sufletele celor de langa noi..e un testament pe care majoritatea din noi il ignora..in rest ..calatorii line si scrieri cat mai profunde in acel testament de care vb mai sus..te saluta cu drag acelas" wild soul " ..remenber?:D
Zâna de la colț
Iaca, daca ai avea si tu datorii ca tot omu', nu s-ar mai inghesui nimeni. 🙂
Marius Mihalca
Recunosc ca datorii nu prea am. Am insa destule indatoriri. Si acestea cred ca sunt greu de dat! 🙂
Marius Mihalca
Long time no see, Wild Soul. I remember. I remember.
Ma bucur sa te aud. Este o coincidenta sau are legatura cu faptul ca am reactivat comentariile anonime?
Anonim
..te "citesc" cu drag :)…iti urmaresc zborul si evolutia..legat de coincidenta..este,da..desi eu nu cred in coincidente..;)