Citesc mult zilele astea, dar am lăsat deoparte cărțile mele și citesc analize politice, de stânga, de drepta, de mijloc, albastre, roșii, verzi, otodoxe, catolice, mulsulmane, democratice, comuniste sau anti-democratice. Comunicarea însemna manipulare, indiferent despre ce tabără vorbim și încerc din răsputeri să înțeleg cât mai clar ce se întâmplă. Mă feresc să îmi dau cu părerea și mă rezum la a propaga acele articole pe care le consider că ar aduce valoare.

Peste câteva ore îmi voi lua căciula de blană și voi merge în piață pentru a 22-a zi (cred) de proteste. Am emoții pentru că duminică este ziua cea mai importantă, ziua care s-a auto impus în ritualul protestelor noastre ca ziua în care lumea iese. Dacă astăzi vom fi puțini voi fi tare trist diseară. Dacă vom fi mulți, voi visa la cum vom reuși noi să facem lucruri faine și la cum le voi povesti eu străinilor despre curajul, puterea și bunul simț al unui popor care a stat 50 de ani cu gâtul călcat de ciubota comunismului.

Pe parcursul acestor 22 de zile am invatat legislatie de zici ca ma pregatesc sa duc cu fotomodele la Facultatea de Drept, am invatat despre constitutie, despre legile care reglementeaza organizarea camerelor parlamentului si am mai invatat ca inca mai sunt printre noi oameni care nu recunosc cand gresesc, care nu recunosc ca au fost prinsi in flagrant, care nu recunosc ca 600.000 de alti oamneni iti spun ca esti beat, te duci si te culci.

Undeva pe la jumătatea acestui interval am învățat ceva mult mai important: lupta noastră a depășit de mult stadiul de: „Jos guvernul!”, „Demisia!”, etc. Firește că dorim în continuare sacrificarea politică a guvernului Grindeanu, firește că ne dorim ca Dragnea și Tăriceanu să fie coborâți din posturile Președinte al Camerei Deputaților, respectiv al Senatului întrucât aceste posturi sunt fundamental incompatibile cu meseria de ucigaș al justiției.  Protestul a devenit ceva mult mai important decât un guvern teleghidat de către o mână de politicieni corupți, în trup și în spirit.

Ca să explic asta am încercat să înțeleg caracterul regional. Mă urmaseste încă de anul trecut o fotografie pe care o atașez mai jos.

Fotografia aceasta este din prin Noiembrie 2016. Ce lipsește din această fotografie? Ce deranjează la ochi? Cei care au jucat vreodată un joc de strategie știu foarte clar că și-ar ghida toate eforturile ca să ocupe bucățica albastră și să securizeze astfel zona.

Ei bine, țările a căror suprafață este roșie au o conducere politică care fie este sub influența Rusă, fie se află în relații foarte bune de comunicare și cooperare cu Rusia. Sfârșitul lui 2016 a adus alegeri atât în România, cât și în SUA. Întâmplător sau nu, la noi alegerile au fost câștigate clar de PSD, partid care are ca strămoși PDSR – FSN – PCR (unde PCR înseamnă Partidul Comunist Român).

În contextul în care politica lui Trump este orientată către „Let’s make America great again!„, deci să nu mai cheltuim noi banii noștri pe țări precum Iraq, Afganistan, Siria, Polonia, România, să facem un zid pe granița cu Mexicul pe care să îl plătească tot ei, să interziceam accesul în SUA a musulmanilor și să ne distrăm la noi în incintă. În acest context, expansiunea Rusiei nu este o surpriză pentru nimeni.

Acum hai să vedem cum se traduce asta în Romania. Uite un articol de astăzi de la ora 14: Ambasada Rusiei anunță o dezghețare majoră a relațiilor cu România / Ce nu a spus Meleșcanu după întâlnirea cu Kuzmin. În paralel, se duc lupte ai pentru celelalte bucățele rămase gri. Exemplu: Muntenegru (sud-estul Serbiei): Marea Britanie crede că Moscova s-a aflat în spatele complotului pentru uciderea premierului proocciental muntenegrean.

Firește că există interese personale, la fel cum există și interese regionale. Ce putem afirma cu siguranță este că un stat corupt este mult mai ușor de manipulat atât din interior, cât și din exterior. Lupta se dă acum pentru un sistem de principii și valori, și mai puțin pentru demisia unui anume demnitar. De asta ploaia de afară nu ar trebui să ne sperie, de asta ar trebui să ne încurajăm unii pe alții, indiferent de ce opțiuni politice avem, de asta ar trebui să ne luăm frații și surorile și să ieșim în piață cât mai mulți.

Aș fi scris mai mult, dar a sosit timpul să o iau din loc. Ne vedem în piață! Mă recunoașteți după căciulă! 😉

Alte surse:

Călin Popescu Tăriceanu: „Voi propune ca România să transmită că nu dorim să mai cooperăm în cadrul MCV„

NATO: „UPDATE Guvernul aloca doar 1,35% din PIB pentru Aparare, mai putin decat s-a cheltuit in 2016 / MApN sustine altceva: Sunt alocati 2,18% pentru ca se mai adauga si creditele de angajament„

Wiki: Cheltuieli militare după țară conform raportului SIPRI