Când am decis să citesc Întâlniri cu oameni remarcabili, de G.I. Gurdjieff eram convins că voi citi despre marile personalități ale secolului XX și astfel am trecut peste faptul că este o scriere autobiografică. Încă mă lupt cu biografia lui Warren Buffet și nu m-aș fi înghesuit altfel la un nou drum similar.

Cartea Întâlniri cu oameni remarcabili face parte din trilogia Despre Tot și Toate, alături de Povestirile lui Belzebuth către nepotul său și Viața nu e reală decât atunci când Eu sunt. Autorul face referire la celelalte două volume pe parcursul cărții și te avertizează din timp că acestea conțin substanța cunoștințelor acumulate și că volumul curent reprezintă doar o descriere a drumului către aceste cunoștințe, uneori forțat de împrejurări, iar alteori mănat de setea cunoașterii.

Ca și cu noi toți, de altfel, copilăria este cea care ne trasează drumul în viață. Neavând tabletă și internet, copilăria lui G.I. Gurdjieff pare a fi fost ceva mai interesantă. A luat parte de ședințe de spiritism în care masa cu trei picioare răspundea întrebărilor adresate de inițiați. A văzut cum un copil din secta yezidilor (despre care se spuneau că sunt adoratori ai diavolului) fusese „sechestrat” de către ceilalți copii prin simplu fapt că desenaseră cu bățul un cerc pe pământ în jurul lui. Când cercul a fost parțial șters copilul a fugit mâncând pământul. Se pare că membrii acestei secte erau consemnați, nu se știe de cine sau de ce, să nu poată ieși dintr-un cerc închis. Mai târziu ia contact cu un prezicător care îi anticipează o serie de evenimente ce aveau să se producă în lunile următoare. A întâlnit și o icoană făcătoare de minuni ce a vindecat un paralitic sub ochii lui. Toate aceste întâmplări, alături de multe altele îl fac pe Gurdjieff să își pun o serie întrebări la care nu reușește să primească răspunsuri satisfăcătoare din partea personalităților locale: tata, profesorii, preotul, comandanții de armată, etc.

Curiozitatea de a afla ce stă în spatele acestor fenomene greu explicabile și ignorate de societatea contemporană îl fac pe Gurdjieff  să pornească într-o călătorie, ce se transformă într-o aventură și probabil că mai târziu și într-un stil de viață. Oamenii remarcabili sunt oamenii care l-au format pe el din copilărie și până la maturitate, oameni cu care a trecut prin tot felul de aventuri și care pe tot parcursul existenței lor au dat dovadă de un caracter solid. Tatăl, părintele Borch (primul învățător), Bogacevski (tovarăș de călătorie), Sarkiss Pogossian, prințul Iuri Lubovedski (finanțator, prieten apropiat și tovarăș de călătorie), Vivitskaia (singura femeie din listă), Soloviev (tovarăș de călătorie), Ekim Bei (maestru în hipnoză și tovarăș de călătorie), Piotr Karpenko (prieten din copilărie și tovarăș de călătorie) și profesorul Skridlov (arheolog, tovarăș de călătorie) sunt oameni remarcabili cu care Gurdjieff a străbătut întreaga zonă transcaspică, din Rusia până în Turcia, prin Armenia, Turkmenistan și Iran, ca mai apoi să ajungă în Egipt și Nepal, iar spre final în Germania, Anglia și Statele Unite.

În mod cert, Întâlniri cu oameni remarcabili nu este o lectură plictisitoare. Cartea prezintă viața oamenilor din fiecare oraș în care ajunge Gurdjieff și problemele cu care se confruntă acesta și oamenii din jurul lui. Soluțiile pe care le găsește Gurdjieff sunt adesea fascinante și fac lectura incitantă. Poate nu conține această carte esența descoperirilor lui Gurdjieff, dar chiar și așa cartea include suficiente motive ca să te pună pe gânduri. Ori ce este mai frumos de la o lectură, decât să te pună pe gânduri? (Încă nu am decis dacă voi citi și Povestirile lui Belzebuth către nepotul său.)

Gurdjieff este pentru unii un maestru, iar pentru alții un șarlatan. Lecturând această carte pot spune că nu am strâns suficiente dovezi nici într-o direcție, nici în cealaltă. Cert este că omul este de admirat pentru pasiunea cu care căuta răspunsuri, pentru faptul că vorbea vreo 8-10 limbi străine și pentru modul în care s-a comportat în ceastă viață, presupunând că relatările din carte sunt adevărate. Judecând după faptul că există (sau a existat) un Institut Gurdjieff la Paris, unul la New York și chiar și în România, aș fi înclinat să cred că ceva substanță a existat.

Cartea Întâlniri cu oameni remarcabili are și o ecranizare, realizata de Peter Brooks in 1979. Daca ti se pare interesanta, o poti cumpara de aici.