Teatrul Bulandra - Oscar și Tanti Roz

14 iunie 2015

Teatrul Bulandra – Oscar și Tanti Roz

În era DT am evitat această piesă. Aflasem prin intermediul unor prieteni cam despre ce este vorba și știam că nu i-ar face față. Sau probabil că i-ar fi făcut, dar ar fi însemnat să o pun față în față, din nou, cu o situație pe care o cunoștea prea bine, poate mai bine decât chiar actorii din piesă. Obișnuia să meargă deseori la Fundeni să le citească povestiri copiilor bolnavi de cancer, iar pe unii dintre ei ajunsesem să îi cunosc și eu, fără ca măcar să-i fi văzut vreodată. Curios este faptul că a evitat să mă ducă acolo, deși își dorea, îngrijorată fiind că eu nu aș putea face față imaginii copiilor ieșiți de la chimioterapie. Una peste alta, mi-au rămas în minte povestirile copiilor, aflate prin intermediul ei și atitudinea acestora în fața bolii și a morții.

Câțiva ani mai târziu, mi-am amintit de Oscar și într-o zi obișnuită de vară, în care soarele era stăpân pe situație și controla dinamica omenirii din înaltul cerului, m-am dus singur, fără să invit pe nimeni, cum de altfel nu îmi este obiceiul, direct la casa de bilete cu 40 de minute înainte de spectacol, decis ca în cazul în care nu găsesc bilet, să cer să stau în picioare sau pe scări. Îmi doream mult timp să văd piesa asta și mi-am dorit să o văd singur. Acum îmi pare rău. Nu că am fost la spectacol, ci că nu am tras cu forța, dacă ar fi fost cazul, pe cineva după mine, pentru că piesa are darul de a te schimba, iar lucrul acesta trebuie propovăduit mai ceva ca martorii lui Iehova.

Teatrul Bulandra. Sala Toma Caragiu (aflată lângă Grădina Icoanei). Oscar și Tanti Roz, după Eric-Emmanuel Schmitt, în regia lui Chris Simion, după o traducere de Paula Bentz-Fauci. Cele 4 personaje sunt interpretate de Oana Pellea (Tanti Roz), Marius Manole (Oscar) – www.mariusmanole.ro, Antoaneta Cojocaru (Peggy Blue) și Cristina Cassian (Bacon).

Sursă foto: raluka-fa-teauzit.blogspot.ro

Oscar este un băiețel de 10 ani care se află internat în spital, unde urmează un tratament prin chimioterapie, întrucât este bolnav de cancer. Tanti Roz este o asistentă medicală, trecută prin viață, care a văzut moartea în toate formele ei, dar care încă mai speră că poate să o învingă sau măcar să o ocolească vremelnic și e convinsă că Dumnezeu poate face minuni. Peggy Blue suferă de boala sângelui albastru, iar Bacon are spatele ars. Întreagă acțiune se desfășoară în saloanele și pe coridoarele unui spital. Scurt. Ce poți face cu o asemenea intrigă?

Păi în principiu, îți poți pune întrebări, folosindu-te de inocența unui copil, întrebări precum: Ce este viața? De ce ar da Dumnezeu atâta durere și suferință unui om? Dar unui copil? Există Dumnezeu și dacă da, face el o treabă bună? Ar trebui oare să se retragă și să lase loc unui alt Dumnezeu mai tânăr, care poate ar face lucrurile altfel, poate mai bine? Este Moș Crăciun mai eficient și mai prezent ca Dumnezeu? Ar trebui să îți fie frică de moarte? Dar de durere? Cât poți să trăiești atunci când viața și se măsoară în zile?

Mă tot chinui să mă abțin, pentru mă gândeam să scriu asta la sfârșitul articolului, dar iată că din nou pic în păcatul anulării misterului, al suspansului și al incertitudinii și spun clar că Oscar și Tanti Roz este cea mai bună piesă pe care am văzută în ultimul an. Textul este fenomenal. Interpretarea Oanei Pellea, cât și cea a lui Marius Manole este mai mult decât credibilă, este de acolo, de îți vine să te ridici din scaun și să faci ceva, deși nu știi ce, pentru că nu vrei să lași un copil de 10 ani să îți moară în fața ochilor. Poate exagerez pe alocuri, dar viața m-a pus alături de oameni ce tocmai ieșiseră de la chimioterapie, le-am simțit durerea ce însoțește fiecare mișcare, lipsa de suflu și de energie care îi împiedică să ridice un pahar cu apă, le-am simțit până și greața care îi face să vomite totul, de parcă așa ar scăpa de boală. Marius Manole m-a făcut să retrăiesc aceste senzații, ceea ce mă îndreptățește să spun că și-a dus rolul la capăt într-un mod magistral, ajutat fiind de Oana Peleea care ne demonstrează că sufletul unei femei este un lac de bunătate și de speranță, chiar și atunci când soarta este pecetluită.

Toată această interpretare este dublată o coloană sonoră magistral aleasă, în care eu i-am recunoscut pe cei de la The Cranberries, iar ulterior am identificat piesele: „Fee Fi Fo„,”Dying în the sun„, „Never grow old„. Când simți nevoie să plângi, luminile se sting, muzica pornește și ai porția ta de întuneric în care poți să te exprimi.

Oscar și Tanti Roz este o dramă, dar una de care avem cu toții nevoie, pentru a realiza că prețuim prea puțin și prea târziu viața și că majoritatea dintre noi suntem niște norocoși. că dramă nu este atunci când ți-a sărit oja sau nu ți-ai plătit întreținerea.

Oscar și Tanti Roz este o dramă care pune în lumina o realitate dramatică: ne mor copiii prin spitale pentru că ne lipsesc aparatele și medicamentele. Iar acestea lipsesc pentru că noi cei sănătoși, cu copii sănătoși nu agreem drama, nici a noastră și nici a altora și nu facem presiune pe autorități și nu activăm social. Din fericire există câteva doamne care au întreprins o acțiune. Această se numește Bursa de Fericire.

Bursa de Fericire funcționează asemeni BVB (Bursa de Valori București), cu deosebirea că acțiunile pot fi doar cumpărate, iar acestea nu sunt purtătoare de profit banesc, ci de fericire, atât a ta, cât și a altora, căci banii investiți se transformă în capital pentru dotarea și modernizarea centrelor oncologice din România. Profitul se măsoară, de data această, în șanse la viață pentru cei bolnavi de cancer și în mulțumirea sufletească a celor cărora dăruiesc viață.

Este important de reținut că persoanele juridice pot redirecționa 20% din impozitul pe profit, iar PFA-urile 5%, bani care de altfel ar ajunge în bugetul statului, și știm cu toții ce se întâmplă cu ei acolo. Putem schimba lumea și cred ca a venit timpul să ai o facem!