Carte: Insuportabila ușurătate a ființei – Milan Kundera
Nu a durat mult până la următoarea călătorie și în dorința de a sfida soarta, în care oricum nu cred, mi-am postat în online numărul zborului și ora aterizării, iar în scurt timp am primit confirmarea oficială, că va fi acolo.
– Vezi că este posibil ca pe Otopeni să ne aștepte o domnișoară. Probabil nu va fi acolo, dar dacă totuși este, să nu te panichezi. – de parcă ar fi și existat această posibilitatea. Furnică nu se perturbă nici dacă îi pică o bombă atomică în brațe, darămite într-o situație în care poate să facă mișto de prietenul lui cel mai bun.
– Cine este? O cunosc? – mă întreabă.
– Problema este că nici eu nu o cunosc. Sper să mă recunoască ea, căci eu nu merg prin aeroport să întreb doamnele și domnișoarele, dacă nu cumva au venit pentru mine.
– Citește cu atenție pagina 164, „memoria poetică”. Cât timp te-am așteptat mi-a venit în minte această carte și întâmplător chiar am găsit-o de vânzare, aici în terminal.
Presărată puternic cu detalii istorice despre Cehoslovacia anilor 1968 și invadarea acesteia de către ruși, cartea prezintă povestea a două cupluri: Thomas – Tereza și Sabina – Franz, cupluri formate din oameni diferiți, cu caractere și idealuri diferite. Dacă Tereza este visătoare și cumințică, Sabina este total dezinhibată și dornică de experiențe excentrice, cele două având totuși un punt comun (pe lângă faptul că sunt femei): arta. Tereza fotografiază, iar Sabina pictează. Dacă Franz este un profesor universitar introvertit, cu slabe abilități de socializare, Thomas este un doctor care, deși își iubește cu adevărat soția, nu îți poate refuza plăcerea de a gusta din celelalte femei. Cuplurile nu sunt independente unul de celălalt, căci Sabina este fosta, cea mai apreciată și râvnită, amantă a lui Thomas.
Titlul romanului este puțin bizar. Eu unul așa îl găsesc. Dar cum se consumă iubirea? Se consumă sub greutatea corpului celuilalt, simțindu-i fiecare por, fiecare răsuflare, de unde rezultă că esența vieții ar putea fi trăită sub greutate. Dar în același timp un om care nu resimte nicio greutate se simte liber, se poate înălța în cele mai înalte sfere, poate avea acces la cele mai înalte niveluri filozofice și de meditație. Și-atunci apare firesc întrebarea: Ce este de preferat greutatea sau ușurătatea ființei?