Sensuri
Sensul Dragostei
„Dragostea este singurul mod în care putem cuprinde o altă ființă umană în nucleul cel mai lăuntric al personalității sale. Nimeni nu poate deveni pe deplin conștient de esența unei alte ființe omenești dacă nu o iubește. Dragostea ne face în stare să vedem trăsăturile și caracteristicile esențiale ale persoanei iubite; ba chiar mai mult vedem potențialul din persoana iubită care nu este încă actualizat. Mai mult, prin dragostea sa, cel care iubește îi permite persoanei iubite să își actualizeze potențialul. Făcându-l pe cel iubit conștient de ceea ce poate fi și deveni, el poate face ca aceste potențialități să devină realitate.„
Sensul Suferinței
„Nu trebuie să uităm niciodată că putem găsi un sens în viață chiar și atunci când suntem confruntați cu o situație deznădăjduită, când avem de înfruntat o soartă pe care nu o mai putem schimba. Căci ceea ce contează atunci este să dăm dovadă de acel unic potențial uman la cotele sale cele mai înalte, care constă în a transforma o tragedie personală într-un triumf, în a transformă o nenorocire într-o realizare omenească. Când nu mai putem schimba o situație – gândiți-vă doar la o boală incurabilă, cum ar fi de pildă un cancer neoperabil – atunci când suntem provocați să ne schimbăm pe noi înșine.„
Sensul Vieții
„Mă îndoiesc că un medic poate răspunde în termen generali la această întrebare, căci sensul vieții diferă de la un om la altul, de la o zi la alta și de la o oră la alta. De aceea, ceea ce contează nu este sensul vieții în general, ci mai degrabă sensul specific al vieții omului la un anumit moment dat. A formula întrebarea despre sensul vieții în termeni generali s-ar asemăna cu următoare întrebare pusă unui campion de șah: „Maestre, spuneți-mi care este cea mai bună mutare la șah?”. Ruptă de situația de joc concretă și de personalitatea adversarului, o astfel de mutare – cea mai bună, sau măcar bună în sine însăși, nu există. Același lucru este valabil și în cazul existenței umane. Nu trebuie căutat sensul abstract al vieții. Fiecare dintre noi are vocația sa proprie, misiunea sa proprie în viață de a duce la îndeplinire o anumită sarcină care se cere îndeplinită. De aceea, niciunul dintre noi nu poate fi înlocuit și viața lui este irepetabilă. Așadar, sarcina fiecăruia dintre noi este pe atât de unică, pe cât de unică este oportunitatea lui de a o îndeplini.
Deoarece fiecare situație de viață reprezintă o provocare și o problemă pe care omul trebuie să o rezolve, putem răsturna modul în care formulăm problema sensului vieții. În definitiv, omul nu trebuie să întrebe care este sensul vieții sale, ci mai degrabă să recunoască faptul că el este cel întrebat. Într-un cuvânt, fiecare om este chestionat de viață și el poate răspunde vieții doar răspunzând pentru propria sa viață; vieții îi poate răspunde doar fiind responsabil. Astfel, logoterapia vede în responsabilitate însăși esența existenței umane.„
Toate cele trei texte reprezintă citate din cartea Omul în căutarea sensului vieții, de Viktor E. Frankl. Despre carte am scris aici.
Cartea în format .pdf poate fi găsită aici. Pentru cei care doresc să o cumpere în formatul printat o pot cumpăra de aici.