În copilărie obișnuiam să fiu un ortodox „a la carte„. Îmi aduc aminte că mergeam des la biserică, luam parte la toate ritualurile, iar asta sub influența școlii moldovene, chiar dacă eram în semi-era comunistă, și în condițiile în care părinții mei nu erau niște ortodocși practicanți. Mama îmi spune că mă plimbăm prin casă și propovăduiam tuturor celorlalți membri ai familiei că vor arde în focurile iadului pentru lipsa lor de credință și mai ales pentru nu mergeau la biserică.

După revoluție, am fost printre primii discipoli, așa îmi place mie să cred, care aveau să afle că, dispozitivul de plată numit generic card este unealta diavolului. Pe vremea aia MasterCard nu auzise încă de România și doar VISA își făcuse curaj. Tovarășii întru credință mi-au explicat că e musai să fug de VISA, întrucât este unealta dracului și este inscripționata cu 666. Unde? Cum?, au fost întrebări firești în mintea mea de copil. Păi, VI (primele două litere din VISA) înseamnă 6 roman S (literă a treia) înseamnă Six, adică tot 6, dar în engleză, iar A (ultima literă din VISA) însemna 6 în altă limbă pe care nu mi-o mai amintesc. Mai sus am publicat o fotografie care afișează o altă explicație numerologică, dar din aceeași sferă.

25 de ani mai târziu, din postura de creștin pierdut, deschid portofelul și ce să vezi: 4 carduri VISA și 2 MasterCard. Bag de seamă că lucrurile s-au mai schimbat, căci cardurile de salarii sunt acceptate și în rândul clericilor, problema zilei reprezentând-o cardurile de sănătate. Probabil toată lumea a auzit cum că măicuțele de la o anumită mânăstire din Neamț (că nu se putea să fie altfel decât din zona mea natală),  iar mai nou unii călugări (tot din Neamț), refuză cardurile de sănătate sub pretext că citite de la dreapta la stânga CARD se transformă în DRAC. O observație perfect adevărată. Întrebarea, necesară și suficientă, este: și ce dacă? 

Principiile de drept, ne învață că legea poate fi, și trebuie, interpretată atât în litera ei, cât și în spiritul acesteia. A doua poruncă sună în felul următor: „Să nu-ți faci chip cioplit și nici asemănare a vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești lor”. Conform siteului Catehism Ortodox uite ce ne învață această poruncă (trecând peste exprimarea nu tocmai reușită): „Porunca a doua învață că creștinul nu trebuie să se închine la idoli, adică la lucruri făcute de mâini omenești sau la alte făpturi ale lui Dumnezeu, pe care să le socotească înzestrate cu puteri dumnezeiești. Se oprește adică idolatria, atât de răspândită pe vremea când Dumnezeu a dat poporului evreu cele 10 porunci.”. 

Îmi permit o completare în spiritul acestei porunci. Dumnezeu și toate entitățile legate de El, nu se regăsesc în simboluri materiale, cu atât mai puțin în cele create de mâna omului. Dracul este tot creația lui Dumnezeu. Cardul, fie el de salariu sau de sănătate, este o creație a evoluției inteligenței umane, sub umbrela lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, poți tipări cuvântul drac pe o foaie A4 de 666 de ori, după care să decupezi fiecare cuvânt și să mănânci bucățelele de foaie bucată cu bucată, pentru că nu te vor lua dracii. Cel mult aduci în alimentația ta un exces de celuloză. Divinitatea, sub toate formele ei, este un simbol mei presus de formele materiale și, chiar și eu, un ortodox nepracticant, pot spune că aceasta nu poate fi pângărită de nimic material. Nici de un card, nici de o caricatură, nici de un grup de cuvinte.

Dacă ne gândim că, scopul cardului de sănătate este ca medicii, să aibă acces rapid, în caz de urgență la întreg istoricul medical al unui pacient, în scopul salvării vieții acestuia (spre exemplu să nu ii administreze un medicament la care este alergic), aș bagă mână în foc că Dumnezeu nu se supără pentru un bine pe care dorim să i-l facem aproapelui nostru. Binele este de asemenea o entitate imaterială, care este întru-totul în spiritul gândirii Dumnezeiești.

În privința înțelegerii și acceptării descoperirilor științifice, biserica creștină are cazier. Un cazier pe care apare numele lui Galileo Galilei, Giordano Bruno și probabil a multor altora. Faptele reprobabile ce au avut loc la Paris, săptămâna trecută, sunt rezultatul închistării unor clerici (de altă religie – de data asta), până la stadiul în care au schimbat sensul și spiritul religiei lor. Este de datoria noastră, a tuturor, să ne asigurăm că în vremea ce o lăsăm copiilor noștri astfel de lucruri vor rămâne izolate, ca excepții care întăresc regula bunului simț și a logicii.