Dacă ar fost să aplic regula celor 30 de pagini, pe care încă nu am experimentat-o vreodată, m-aș fi oprit din lectură destul de devreme. Am continuat însă, mânat de două lucruri. Primul ar fi că, eu nu renunț și nu mă opresc la jumătate. E în natura mea să duc lucrurile până la final. Al doilea argument mi-a venit din prefață. Autorul, John Kennedy Toole – profesor de Engleză la o universitate în SUA, supărat că editurile i-au refuzat manuscrisul s-a sinucis. Până să apuc să citesc primul rând, m-am tot gândit ce-o fi fost în mintea lui și care îi era viziunea asupra vieții, de a procedat astfel.

Câțiva ani mai târziu, manuscrisul a fost găsit de mama lui, care a reușit să îl publice, iar Conjurația imbecililor pare, conform recenziilor, să fi intrat în literatura clasică a secolului XX. De altfel, romanul a și fost premiat cu premiul Pulitzer, post-mortem.

Ca urmare a unui accident de mașină, Ignatius J. Reilly este împins de la spate de către mamă să se angajeze. Astfel este forțat să pună punct tezei care va revoluționa literatura și structura organizatorică a lumii contemporane și merge să își caute un loc de muncă. Ai putea crede că odiseea lui are o traiectorie ciudată, întrucât toate personajele care îi ies în cale sunt duse, ei formând conjurația imbecililor din titlu, dar de fapt John Kennedy Tool scoate în evidență o societate disfuncțională, dominată de rasism, răutate, individualism, dorință de răzbunare, ură și multe alte sentimente care te fac să îți pierzi rapid zâmbetul creat de comicul de limbaj. 

Dacă ar fi să îmi imaginez un oraș în care să locuiască doar politicienii noștri: senatori, deputați, primari, șefi de consilii județene și candidați la președenție, ar fi exact precum New Orleans-ul lui Ignatius J. Reilly. O adunătură de indivizi, aparent normali, dar care fac din ostracizarea celorlalți o artă. Personaje precum: Lana Lee – proprietara clubului de noapte Night of Joy, homosexualul Dorian Greene, pensionara senilă uitată în funcție Ms. Trixie, agentul de poliție incapabil Angelo Mancuso, soția industriașului, femeia care le are pe toate – Mrs. Levy, Myrna Minkoff – o militantă care vrea sa salveze lumea și care are ca unic panaceu, sexul, devin simbolurile unei maladii care e foarte probabil să fi existat în societatea americană și care cu siguranță, și din păcate, este prezentă în societatea românească actuală.

Când am închis coperta, după ultima pagină, am tras concluzia că nu mi-a plăcut cartea. Scriind despre ea, realizez că m-am precipitat, ca de multe alte ori în viață, și că mi-a rămas un gust amar care o să mă însoțească o vreme, ca semn a ceea ce nu vreau să fiu, nu vreau să văd și nu vreau să îi fiu parte.

Țin să apreciez traducerea care încearcă și reușește să redea cu finețe limbajul real. M-am întrebat, pe parcursul lecturii, cum se spune în engleză la „pulițai„. Semn că mai am încă de învățat.

Cartea Conjurația imbecililor poate fi cumpărată de aici.