Faust
Mi-am cam abandonat blogul. Viața a prins viteză, încât îmi trebuie concentrare să țin pasul și să nu o las să-mi fugă de sub picioare. Ultimul articol, You can buy me with a coffe pare să fi fost un deja-vu, pentru trocuri care te schimbă pe viață. Între două avioane, între două continente, mi-am dat iubirea pe lucruri mai concrete precum faima, banii și cunoașterea. Faust, cel adevărat (din legenda germană) i-a dat diavolului sufletul. Dar ce este sufletul fără iubire? Un cosciug, în care ții amintiri triste.
Nici diavolul nu mai este ce era odată. În povestirile bunicului meu, diavolul avea puteri mari. Îți apărea pe uliță, dansând în rochie de mireasă și putea să te paralizeze cu o privire. Astăzi, sunt oameni mai răi și mai meschini, încât diavolul pare un înger decăzut.
Drumul spre oază traversează deșertul. Un preț avem cu toții de plătit. Eu l-am ales pe al meu. Dimineață, când tu încă dormi, eu mă urc în avion și plec. Întâmplător plec spre o zonă deșertică. Dacă e drumul spre oază, nu am de unde să știu. Dar nici nu mă interesează!