Mi s-a spus, de către persoane care mă cunosc foarte bine, că nu vorbesc decât despre bere și bani. Prietenii de-o viață m-au liniștit și mi-au reconfirmat că în materie de prostii, spectrul abordat este mult mai larg, iar subiectele la fel de colorate precum o pădure de foioase în noiembrie. A venit momentul în care vreau să fac o mărturisire: Sunt Marius (aka Mihalca) și am rezistat 15 zile fără băutură! Motivația acestui succes neașteptat au fost banii! 🙂 Auzisem că mai multe stoluri de euro s-au rătăcit prin Peninsula Arabă și m-am gândit să repatriez o parte din ele. Păi dacă nu muncesc eu pentru reducerea deficitului de cont curent, atunci cine? Iar când țara mă trimite în misiune…. sacrific până și băutura!

M-am ars sub soarele Arabiei vreo 2 săptămâni, timp în care am colindat prin Dammam, Jeddah și Riyadh. Înainte de plecare am studiat puțin problema întrucât Arabia Saudita nu se anunța a fi o delegație ca oricare alta. Am studiat siteurile de călătorii, iar ceea ce am găsit m-a făcut să cred că voi călători în iadul pământului. Cam cum se întâmplă de fiecare dată, lucrurile aveau să fie altfel.

Arabia Saudita este o țara guvernată de legea islamică. Cu alte cuvinte, religia este ridicată la cel mai înalt nivel. Totul pornește de la premisa, prezentă de altfel și în religia creștină, că nimic nu poate există fără Dumnezeu și totul se întâmplă doar din dorința Lui. Poți să îmi dai încă două religii pe lângă acestea și tot nu voi subscrie. Refuz să cred că până și acțiunile repetitive și insignifiante, gen a bea apă sau a spune Bună ziua!, sunt intermediate de divinitate. Asta m-ar face un roboțel, iar acest lucru nu îl permit nimănui.

Primul lucru de care te izbești în Arabia Saudita este programul de rugăciune. Sunt (cred) 5 momente pe zi, de durată diferită, în care toate magazinele și restaurantele se închid, iar lumea se roagă. Firește că cei care au altă religie nu sunt implicați în acest proces, decât data li se face poftă. Inițial mi s-a părut foarte tare acest lucru – eu, după cum se observă, nu sunt un creștin practicant, dar ulterior a devenit stânjenitor, mai ales după ce am rămas închis în Carrefour de vreo 3-4 ori, câte 30-40 minute de fiecare dată și după ce am constatat că trebuie să îmi programez mesele cu atenție pentru a prinde restaurantele deschise.

Din punct de vedere al convingerilor, oamenii mi s-au părut foarte implicați în proces. Sunt foarte hotărâți. Nu am întâlnit vreun musulman care să aibă vreo îndoială în privința divinității și a rolului acesteia în lume. Am avut de a face cu clienți care în mijlocul întâlnirii și-au cerut scuze pentru că trebuie să se roage. Admir o astfel de convingere și nu m-am simțit ofensat în niciun fel.

Preferații mei sunt de departe membrii Comisiei de Promovare a Virtuțiilor și de Prevenire a Viciilor. În trecut se numea Comisa de Promovare a Virtuților și de Eliminarea Păcatelor. Un țel înalt. Acest organism acționează ca un fel de poliție și are vreo 3.500 de membri, la care se adaugă o armată de voluntari. Scopul ei, în opinia mea, este acela de a se împotrivi la orice. Formal ea se asigură că regulile privind vestimentația, privind separarea sexelor și programul de rugăciune sunt respectate. În principiu dacă le arăți un deget (și nu cel din mijloc) ei invariabil trag concluzia că e ceva imoral la mijloc. Printre ultimile lor intervenții se numără închiderea unei expoziții de dinozauri (detalii aici). Da! Studiul dinozaurilor a fost trecut pe lista lucrurilor imorale și deci interzise în Arabia Saudita. De ce? Pentru că informația și cunoașterea te eliberează. Oamenii educați încep să gândească de capul lor, iar asta poate deveni periculos într-o societate.

Arabia Saudita este o țară destinată exclusiv businessului. Tot ce ar putea fi fun, devine interzis. Arabia Saudita este de 7 ori mai mare ca Germania, dar nu are cinematograf, pentru că este o sursă de imoralitate și păcat. Imoralitatea nu ar veni din filmele ce ar putea fi proiectate, ci din faptul că acolo s-ar afla simultan bărbați singuri și femei singure și familii, și că întunericul proiecției ar permite lucruri …. incalificabile. Cel mai apropiat cinematograf se află în Bahrain – clubul de noapte al saudiților (detalii ceva mai încolo). Din Jeddah în Bahrain sunt peste 1.200 km, dar dacă vrei și tu să vezi un film dai cu cardul și te urci în avion. Curios că televiziunea, deși cenzurată, mi s-a părut mai liberă decât cea din Kuwait, în sensul că am văzut într-o seară, într-un film o femeie în costum de baie, la piscină. Este maximul acestei călătorii. Ar fi putut fi doborât de o secvență în care personajele din film erau pe punctul de a se săruta, dar s-a tăiat la montaj.

Cu toate acestea am fost super bine primiți și foarte bine tratați. Poate pentru că reprezentăm Europa, o destinație pe care în general o admiră, spre deosebire de apași pe care îi consideră responsabili de toate relele din țară. Chiar și atunci când am greșit, și am greșit, ne-au tratat politicos și cu indulgență.

Una peste altă Arabia Arabia Saudita este un loc în care poți să câștigi bani și în care nu prea ai cum să îi cheltui (cu excepția mașinilor și a hainelor). Pentru o perioadă limitată de timp poate fi ok. Așa ne spun cei care sunt expați în țara asta, dar niciunul nu plănuiește să se mai întoarcă în țara de origine.

Va urma.

*restul imaginilor le adaug pe pagina de Facebook a blogului.