Că bărbații fug de căsătorie că dracu’ de cristelniță, se știe. Și tot alergând eu așa, încercând să evit ba pe una, ba pe alta, sub diverse pretexte, gen: asta e prea mică, aialaltă nu prea stă pe-acasă, m-am întrebat cine mama lui a inventat căsătoria? Una dintre calitățile mele cele mai detestate de prieteni este aceea că atunci când nu știu ceva îmi imaginez cum ar putea fi. Practic eu nu spun (aproape) niciodată: „Nu știu.”. Păi cum să spun nu știu, când eu închid ochii o secundă și îmi vin în minte câteva variante posibile. Ei, dar de data asta chiar știam răspunsul. Mi-am adus aminte de un reportaj Discovery, de pe vremea în care RDS îi mai difuza, în care aduceau dovezi irefutabile, cum că bărbații ar fi inventat căsătoria. Să vezi și să nu crezi!

Păi, acum câteva milioane de ani, imediat ce au coborât din copaci, oamenii s-au organizat în cete, din rațiuni lesne de înțeles. Astfel le era mai ușor să se apere, pe principiul: 20 de ochi văd mai bine decât 2, lucru contestat astăzi întrucât o femeie vede mereu mai bine decât 10 bărbați. Cred că și pe vremea aia femeia vedea mai bine decât 10 bărbați, dar dacă își făcea cunoscut talentul își lua boxul. Pesemne că femeile au văzut lumea mai bine, încă de la începuturi, căci mereu au avut o slăbiciune pentru vitamina A.

Principala grijă a omului preistoric, ca și cea a românului de astăzi, era mâncarea. În grup le era mai ușor să vâneze, având astfel acces și la prada de calibru mare. Și uite cum se sculau băieții noștri din preistoric pe la 3-4 dimineața, la primul răget de tigru, pentru că dinozaurii dispăruseră cu câteva milioane de ani înainte, își lua uneltele și o întindeau la vânătoare. Deși majoritatea erau într-o formă fizică de invidiat sunt sigur că printre ei se mai afla câte un gras, un nătăfleț, un sperios, un distrat, un puturos, etc. Cum armele lor, un fel de sulițe, erau rudimentare, bărbații noștri trebuiau să se apropie foarte mult de pradă, pentru a reuși să o ucidă. Poți să-ți imaginezi că nu le-a trebuit mult să percuteze că puturosul este simțit de vânat cu mult înainte ca ei să se apropie de ea. Grasul nu putea fi folosit decât ca momeală pentru tigri și leoparzi, căci în niciun caz nu putea alerga după o gazelă sau un iepure. Mai adaugă în echipă asta unii care stăteau și își mâncau mucii, alții care se bășeau, atenționând prada atât prin zgomot, cât și prin miros și realizezi că vânătoare în perioada preistoricului era o treabă complicată.

Bărbații cei mai în formă, asta însemnând cei mai puternici, aveau toate femeile. Astăzi nu mai e așa. Programatorii, foștii tocilari, sunt astăzi pe locul doi în preferințele femeilor după fotbaliști. E drept că și programatorii s-au mai dat pe brazdă. Uită-te la mine! Am blugi galbeni galben chihlimbar și cămăși super slim-fit! Cu puțin antrenament aș putea să mă fac hipster! Să revenim. Cei mai puternici bărbați aveau toate femeile și îi lipeau de pereții peșterii pe toți ceilalți care îndrăzneau să se apropie de ele.

Bărbații de top au observat că au rezultate mai bune la vânătoare dacă îi lasă în peștera de domiciliu pe unii dintre camarazii lor. Oricum aceștia se cam codeau și nu prea aveau chef să meargă. Totul au fost ok, o perioadă, până când au observat că muierile sunt toate cu burta la gură. Nu aveau ei cortexul bine dezvoltat, dar s-au prins cumva că la întoarcerea în peșteră, femeile sunt rezolvate. E drept că nici muierile nu prea aveau ce face. Nu apăruse încă țesutul, epilatorul și nici mondenitățile, iar după câteva săptămâni singurele în peșteră, adică neglijate, grăsuțul le devenise deja simpatic.

Așa că, după ce i-au rupt cu bătaia pe toți cei rămăși acasă, bărbații cei mai bărbați s-au așezat la sfat și au băgat un brainstorming preistoric pe tema: cum să fac să o marchez pe-a mea, astfel încât toată lumea să știe că dacă se atinge de ea, le rup capu’? E drept că acum era ușor de identificat după cei doi ochi vineți, dar omu’ știa că asta avea să treacă la un moment dat. Și uite-așa, într-o noapte i-a picat ideea: o coroniță din iarbă și flori pe care femeia avea să o poarte (sub amenințarea celor doi ochi vineți) pe cap, pe tot parcursul zilei, ca semn distinctiv al apartenenței ei la un bărbat.

Aceasta a fost prima formă de căsătorie și a avut loc cu mult, mult timp în urmă. Poate am mai nuanțat pe ici, pe colo, dar istoric vorbind, căsătoria a fost inventată de bărbați și chiar de cei mai bărbați dintre ai noștri. Am pornit cu o coroniță lejeră pe capul ei și ne-au trebuit câteva mii de ani să ajungem noi să purtăm un inel strâmt pe deget și să ne ne dea boxul femeile când ne uităm verighetă pe etajera din baie. Dar știu acum că atunci  când  ne propunem să facem ceva cu mâna noastră, noi bărbații suntem convinși că va ieși bine!

Să ne bucurăm de viață zic! Că poate după alte câteva mii de ani de evoluție ajungem papuci de damă! 😀