Mi-am dat seama că deși am fost de mai multe ori în Kuwait, nu am scris despre cum e viața în deșertul Arabiei. Kuwait este o țară care mustește de bani (a se citi petrol), dar în care lumea nu este fericită. Termenul lumea necesită anumite clarificări. În Kuwait sunt, conform recensământului din 2011, 3.1 milioane de locuitori, dintre care 1.1 milioane nativi și 2 milioane emigranți sau expați așa cum le place lor să se auto-numească. Personal cred că sunt mult mai mulți imigranți. Cel putin 1:3. Cei 1.1 milioane de kuweitieni au atât de mulți bani că nici nu mai știu ce să facă cu ei. Cele 2 milioane de expați sunt nefericiți de regulile de viață destul de stricte, dar nu într-atât de nefericiți încât să se întoarcă casă în țări precum: Egipt, Siria, Liban, Iordania, Pakistan, India, etc.

Primul lucru care te șochează când începi să cunoști viața în Kuwait este diferența de drepturi dintre nativi și expați. Nativii beneficiază de școală mai bună și gratis, spitale mai bune și (cred că sunt) gratis, ajutor social mai consistent decât salariul unui director de multinațională în România, etc. Expații își dau copii la facultate în țările native, întrucât nu își permit să plătească școala în Kuwait. Se operează în țările lor, întrucât este foarte scump să plătească spitalizarea în Kuwait. În opinia mea acesta este mise an place-ul unei viitoare revolte. E drept că și kuweitienii au dreptatea lor: Nimeni nu este ținut în Kuwait cu forța! Cui nu-i place să plece! La graniță așteaptă sute de alți oameni dornici să îi ia locul. Și fix asa este! Când și-au dat seama că sunt copleșiți numeric, autoritățile au înăsprit condițiile de imigrare și duc o luptă pentru a păstra un raport acceptabil. Mi s-a părut ciudat că poți locui în Kuwait 30 de ani sau poți fi născut chiar în Kuwait, din părinti imigranți și nu vei dobândi niciodată cetățenia. Kuweitieni sunt doar cei care se trag din primele familii de pescari care au stăpânit această bucățică de desert acum câteva mii de ani. Punct.

Mi-a plăcut sistemul lor social, care l-ar face pe nea Nelu’ să moară de invidie. Există în Kuwait o instituție la care mergi și te așezi la coadă. Când ajungi la ghișeu îi explici funcționarului public că ți-ai luat ultimul model de Corvette, ai dat comandă de 3-4 iPhone 5 și precomandă la modelele 6 și 7, că te-ai rupt în figuri prin Dubai sau Bahrain (țări în care alcoolul este permis, în locuri speciale) și că acum ești rupt în fund și nu ai cu ce să îți mai plătești ratele, darămite să mai iei și o shaorma (care apropo este foarte bună!). Funcționarul public te privește cu compasiune, pune repede o ștampilă și o semnătură și tocmai vei primi care  1.500 KD (4.050 euro) nerambursabili, timp de câțiva ani, până te pui pe picioare! Pam! Pam! 

Economia duduie în Kuwait! La fel și construcțiile! Similar cu timpurile în care duduia economia în România, totul este pe credit. Cum Coranul interzice împrumutarea banilor cu dobândă, băncile se văd nevoite să o mascheze sub un comision de administrare de cont care are valoarea de 2%! Aici ne-au tras-o! Noi la Prima Casă avem 5% și ne bucurăm ca de o minune, iar ei au 2% la orice credit. Deci se poate! 

Holtei cum sunt am zis că poate mă lipesc de vreo duduie cu tot cu sondele din dotare. Se pare că până să te căsătorești ai dreptul să îi vezi părul o singură dată și în prezența unor rude apropiate, gen frate sau tată. Restul descoperi după. 

Cum farmecul meu moldovenesc nu a dat rezultate, am lăsat pe seamă TV-ului să mai vedem și noi ceva. Și uite-așa îl urmăream cu sufletul la gură, împreună cu Furnică, pe Conan care după ce a omorât de i-a venit acru s-a hotărât să intre în cort peste duduia pe care tocmai o salvase și să îi spună vreo câteva. Păi numai ce afișase Conan fața lui seducătoare, că în cadrul următor se făcuse deja dimineață, iar Conan prezenta dureri de spate și o față mulțumită. Păi ce făcuși, vere? Ne lăsași cu ochii-n soarele Arabiei? Ne-am amintit repede că televiziunea, internetul, radioul și orice altă formă de mass media sunt supuse unor ajustări pe care noi europenii ne încăpățânăm să o numim cenzură. La întoarcere aveam să vedem că o profesoară a fost condamnată la 11 ani de închisoare pentru o postare pe Twitter.

În niciun caz nu vreau să spun că viața în Kuwait este mai rea sau mai bună. Este doar diferită! Țin să precizez că dintr-un anume punct de vedere Kuwait este un fel de Ibiza, dacă ai ca termen de comparație Arabia Saudită, țara în care legea interzice femeilor să conducă autovehicule. Fac demersuri să ajung cât mai curând în Arabia Saudita, că multe lucruri interesante am auzit.