De dragul acestui articol vom presupune că în ultima perioadă mă preocupă chestiunile legate de moralitate, viață, moarte și tot felul de astfel de chestiuni care se dezvoltă mult mai bine lângă o carafă de bere, de preferință nefiltrată. Și cum mă oglindeam eu în halbă și așteptam spuma să se mai domolească oleacă, iaca prin fața ochilor mi se perindă o creatură feminină, din categoria felinelor de talie mijlocie, conectată la o linie de 4 Mbs, cu webcam pe trepied rotativ, telecomandă și zoom optic 5x.

Când să gust din bere, mai precis până ca buzele mele să atingă licoarea magică, mă pălește dilema: da, videochat-ul o fi o formă de prostituție? Dau să mă gândesc la cea înseamnă în mintea mea prostituție și vin cu ceva în genul: oferirea de servicii sexuale în schimbul unor beneficii materiale (bani, mâncare, cazare, etc.). Tipicar cum sunt, zic să mă pun la curent și cu definiția din dicționar. Cea din DEX mi se pare reținută, dar  găsesc o definiție OK în Dicționarul Enciclopedic: „Prostituție = Act prin care o persoană consimte, în mod obișnuit, să întrețină raporturi sexuale cu un număr nedeterminat de parteneri, în scopul procurării mijloacelor de existență; fapta comisă de persoana care procedează în acest mod;”

Videochat-ul este acea activitate care îi face pe absolvenții de facultate să le fie rușine de cât câștigă, iar pe directorii de multinaționale să dorească să își renegocieze pachetul managerial (ASAP!). Sau cel puțin așa merge vorba-n piața muncii. Ca antreprenor am obligația să investighez și să verific noi oportunități de business! Iată rezultatele: Tarifele sunt între 1 și 5 euro pe minut, dar există și excepții de 10 euro/minut (dacă ești divă, mă gândesc). Cred că la aplicare se dau teste de cunoștințe  întrucât fetele sunt majoritatea experte în marketing și merg cu 1.99 euro/minut, preț psihologic căruia nu ai cum să îi reziști. Acum să facem și un calcul:

            9,95 euro/client * 10 clienți / zi = 99,50 euro/zi 

            99,50 euro/zi * 30 zile pe luna = 2.985 euro pe luna.

În calculul de mai sus persoana în cauză a lucrat efectiv 50 minute pe zi. Din păcate această activitate este similară pescuitului: până vezi pluta coborând la fund, trebuie să aștepți răbdător, deci ai și mulți timpi morți. Socotesc ca fiind nedrept faptul că femeile își pot permite acest 10 pe zi, iar noi bărbații nu. Mă amăgesc cu gândul ca noi avem mușchi și suntem plecați la vânătoare și oricum nu am avea timp, iar strugurii sunt acri. 

Poza este dintr-un studio real din București. Nu pun linkul pentru că nu intenționez sa il promovez în niciun fel.

Să revenim la bere și la dilema mea: persoana consimte în mod obișnuit, întreține raporturi sexuale (cu ea însăși) și cu un număr nedeterminat de spectatori, iar scopul este în mod sigur procurarea mijloacelor de existentă. Două gâturi de bere mai la vale îmi amintesc de liniile erotice telefonice care inundaseră România după revoluție. Sunt doar 2 diferențe între videochat și linia erotică: nu vezi și nu știi dacă persoana de la celălalt capăt urmează efectiv scenariul. Dacă e să mă întrebi pe mine, poți fi sigur că nu o face, ci doar interpretează o partitură.

În România, videochat-ul este reglementat de legea privind  prevenirea și combaterea pornografiei (pe care o poți citi aici.) Eu sunt de părere că ar trebui să aibă o lege specială, cu condiții diferite de impozitare, așa cum au cazinourile, de exemplu. Dacă statul ar dori să pună o frână în calea acestui tip de business și crede-mă că ar trebui, întrucât jumătate din studentele noastre își rotunjesc astfel veniturile, ar putea veni cu un impozit mai mare. Dacă tot ne dăm femeile străinilor – căci de aici vin banii – măcar să încasăm ceva și la bugetul de stat. Măcar teoretic, banii din această diferență de impozitare ar putea fi utilizați în programe de educație sau de altă natură care ar putea direcționa populația în direcția dorită de legiuitor. Reglementarea este doar un pas, întrucât jumătate dintre fete practică acest job de acasă, unele chiar din dormitorul alăturat de cel al părinților. Tehnologia care este pe zi ce trece tot mai ieftină a adus printre altele și acest avantaj: oricine își poate creea o infrastructură cu un laptop (1.400 RON , o cameră web (50 – 150 RON  și un abonament la internet (50 RON lună). Mai am o dilemă, dar o enunț și o las pe altădată: câte dintre fete rezistă tentației de a face pasul atunci când oferta este consistentă și depășește cei 1.99 euro / minut?

Eu unul nu m-am lămurit în privința videochat-ului, dar dacă cineva își închipuie că am o problemă cu acest tip de business se înșeală. Din contră! Mă declar un susținător al legalizării prostituției. Explicația mea este destul de simplă: cât timp nu poți controla un segment, mai bine îl impozitezi și îl reglementezi (analize, taxe, condiții, etc.). În țările dezvoltate o prostituată produce în medie 150.000 euro/an (n.r: La dracu, firma mea produce 120.000 euro / an!), conform unui raport ONU. Tot ONU estimează că în lume sunt aproximativ 2.5 milioane de femei, victime ale traficului de ființe umane, din care 85% sunt victime ale exploatării sexuale. Dacă le mai adăugăm și pe cele care practică meseria din proprie convingere constatăm că este o piață consistentă. Legalizarea prostituției ar produce printere altele următoarele efecte: consumatorii ar beneficia de  servicii mai sigure din punct de vedere medical, statul ar putea incasa niște impozite și ar scădea se presiunea pe sclavia sexuală.

Ah, mi s-a terminat bere, deci trebuie sa termin si eu articolul. Ne auzim! Cand? Nu stiu.
Respect.