India – New Delhi (III)
Rămăsesem dator cu încă o relatare despre India. Mai bine spus, despre o mica bucată formată din New Delhi și împrejurimile acestuia. Că mi-am schimbat definiția termenului „sărăcie”, cred că am mai spus deja. Câteva completări sunt totuși necesare.
Ce e nașpa într-un oraș cu 23 de milioane de locuitori e că în orice moment se găsesc câteva sute de mii care să meargă cu metroul. Cine intenționează să îmi spună că și New York-ul are tot 23 de milioane de locuitori și că poți lua metroul în orice clipă, poate să se oprească. Sunt convins că există orașe cu populație comparabilă, poate chiar mai mare și care sunt perfect funcționale. Și New Delhi este, păstrând totuși un comportament aparte.
Când ajungi la metrou, lumea așteaptă în dreptul semnelor de deschidere al ușilor pe două rânduri, de o parte și de alta. Un agent de pază supraveghează acest lucru. Pe măsură ce se apropie trenul presiunea își spune cuvântul. Coada formată inițial prin așezarea oamenilor unul în spatele celuilalt începe să crească în grosime. Metroul este presărat cu afișe care încearcă să impună o anumită conduită civică. Există inclusiv o amendă pe care o poți primi dacă nu îi lași pe călători să coboare din tren și abia apoi să urci. Indienii sunt obosiți, cred, pentru că toți vor să stea jos (să prindă loc în tren). Statul în fund pe podeaua metroului este interzis prin afișe și anunțuri sonore, dar mai este încălcat din când în când.
Când se deschid ușile metroului, primul călător apucă să coboare liniștit. Până să calce și al doilea pasager pe peron, cei de afară încep să se împingă și să se furișeze înăuntru, doar, doar or prinde un loc. În câteva secunde realizezi că nu ai nicio șansă să ieși din metrou. Cel puțin nu fără a aplica anumite tehnici de luptă. Până să îți faci o strategie simți cum puhoiul de călători care vor și ei să iasă și care știu și cum stă treaba, te iau pe sus, te împing de nu mai știi pe unde îți sunt picioarele, mâinile sau geanta. În majoritatea situațiilor numărul celor pe care trebuie să îi înfrunți este mult mai mare decât al celor din tren. S-a întâmplat ca frații noștri într-ale debarcării să nu poată face față. A fost nevoie de o privire către Furnică, pentru a ne aminti că suntem moldoveni, că avem în ADN lupta disproporționată numeric și că la Războieni nu s-a făcut dreptate. Ne-am strâns brațele, ne-am încordat sprâncenele, iar când am ajuns pe peron încă mai scuturam de pe noi indieni.
După prima călătorie cu metroul m-am întrebat ce ar fi făcut DT în situația descrisă mai sus. Cu politețea și bunele intenții, de care dă dovadă, cred că ar fi îmbătrânit așteptând să se elibereze ușa și să poate coborî. Din fericire problema asta este rezolvată cu un vagon destinat femeilor. Dacă în Dubai femeile aveau un vagon special pentru a elimina orice tentație trupească ce ar putea răsări în mintea vreunui bărbat, aici au un vagon separat (cred eu) ca să supraviețuiască unei călătorii la oră de vârf.
Public mai jos și două fotografii, ce mi se par amuzante. Recunosc că m-am simțit precum un Gentleman in New York.
Cu răbdarea trecem marea! (vorba bunicului) |
Călătoria cu metroul e amuzantă. În fond nu te obligă nimeni să iei metroul. Poți lua o rișcă și pentru 2 lei, dă băiatul la pedale până unde vrei tu. Am avut însă ocazia să vedem o parte cu adevărat neplăcută. Chiar în zilele în care m-am aflat în New Delhi a avut loc un viol în grup, soldat cu moartea victimei după câteva zile, din cauza rănilor. Am citit pe zf.ro că rata violurilor în India este de 1 la 18 ore. Altă statistică arată că în India au fost anul trecut 24.000 de violuri, dintre care 600 în New Delhi. Acestea fiind doar cele reclamate. Îmi e foarte clar că, din cauza culturii și a prejudecăților, cele mai multe dintre violuri nu sunt raportate. Din discuțiile purtate am înțeles că o femeie care a fost căsătorită (a se citi: care nu mai este virgină) nu mai valorează nimic, darămite una care a fost violată.
Ce este și mai grav e faptul că opinia publică acuză victimele pentru modul în care se îmbracă și atrag asupra lor astfel de incidente. Urmărind subiectul am aflat că o metodă de combatere este amendarea femeilor care merg singure pe stradă după o anumită oră. În materie de drepturi ale femeilor India are mult de recuperat și din păcate nu se mișcă cu aceeași viteza pe care o are în plan economic.
Protest al studenților, lângă India Gate |
Să vorbim și despre lucrurile frumoase. Am primit tot felul de avertismente cum că mâncarea în India este groaznică. Ne-am pregătit și noi cum am putut și am strigat coaliția pateului de porc, la care Mandy, Ardealul si Bucegi au răspuns prompt. La fel de prompt i-am întors și noi spatele întrucât mâncarea indiană am găsit-o fabuloasă. Menționez că mănânc picant spre foarte picant, în ciuda sfaturilor primite de la medici. Jumătate dintre indieni sunt vegetarieni. Cealaltă jumătate mănâncă de toate, mai puțin carne de vacă (aceasta fiind un animal sfânt). Miel, pui, porc, mazăre, linte, orez, porumb, păstăi, ierburi, semințe și multe altele alcătuiesc un portofoliu culinar de care nu ai cum să te plictisești. Majoritatea mâncărurilor sunt picante și foarte picante, iar cele despre care ei considera că nu sunt picante, sunt în realitatea și ele …. picante. (pozele le-am pus pe pagina de Facebook).
Taj Mahal |
M-au mai impresionat monumentele. Nu am avut timp să văd prea multe, dar locațiile vizitate m-au surprins prin curățenie și organizare. Practic, obiectivele turistice sunt opusul a ceea ce vezi în Delhi, în materie de curățenie. Pot spune că templul Akshardham este cel mai frumos obiectiv turistic care mi-a fost dat să îl vizitez. Partea interesantă este că acest templu a fost construit în 5 ani și a fost deschis în 2005. Poate nu are valoare arheologică sau istorică, dar pasiunea pentru detalii m-a surprins plăcut. În fond, și eu sunt o victimă a detaliilor.
Templul Akshardham |
Visul meu e să mă întorc în India însoțit de o domnișoară sau doamnă, de ce nu, din categoria celor care sunt foarte exigente în ceea ce înseamnă curățenie, igienă și condiții de viață. Cred că m-aș amuza teribil să o tot văd cu șervețele umede și gel anti-bacterian. I-aș putea cere dovada supremă de iubire: să mâncăm de pe tarabele din Delhi. Murim împreună sau trăim împreună!
O experiență care m-a schimbat. M-aș mai duce! Mergi?
Anca F
Daca merge si DT si sotul meu, facem echipa si I'm in 🙂
Bine te-ai reintors Marius, frumoasa poza cu Taj Mahal-ul. ABia acum mi-am dat seama ca esti totusi un tip inalt, daca poti sa apuci Taj-ul de motz. Un An Nou bun (nu stiu daca ti-am mai zis dar oricum 2 urari de bine nu strica. Uneori nici 2 batai, sa stii!) si sa ne auzim/ citim sanatosi!
Marius Mihalca
Cred ca am mai mari sanse sa il conving pe sotul tau, decat pe DT. Ea e mereu pe lista, pana cand efectiv trebuie sa mearga. Dar, DT a raspuns cu: "- Merg!" =)))
Multumesc pentru urari! Toate cele bune si tie!