Pe vremea respectivă existau, în IT, deja unele companii mari: IBM, Xerox și Hewlett-Packard (pe care o Jobs o admira foarte mult, fiindcă domnii Hewlett și Packard făcuseră într-un garaj o companie frumoasă pe care au putut să o lase moștenire – ca să o facă alții varză ceva mai târziu, zic eu – cu răutate). Toate acestea deveniseră multinaționale. Xerox avea o divizie de cercetare  Întrucât băieții ăștia care își spun ingineri și care vor să inventeze chestii, sunt mai ciudăței, managementul a luat decizia, logică, să îi trimită la vreo 3.000 km distanță  și să le facă un sediu în deșert. Nimic nu era mai nașpa pentru un manager din Xerox decât să audă că eu inventat inginerii ceva, înafara sferei de imprimare. Răspunsurile lor erau de genul: „Foarte bine. Nu ne interesează. Continuați. Hai să ne sunăm mai rar, dacă se poate.” 

Jobs aflase că în parcul Xerox erau niște băieți deștepți și profitând de faptul că Xerox deținea un pachet de acțiuni Apple, l-a aburit pe un director să primească acceptul de a vizita parcul. Inginerii Xerox aveau în laboratoare printre altele: un program cu interfață grafică, un mouse și, poate cel mai important, Smalltalk – primul limbaj de programare orientat pe obiecte. Pentru necunoscători, programarea orientată pe obiecte a schimbat radical modul în care s-au gândit aplicațiile și stă și astăzi la baza tuturor limbajelor de programare. Pentru cei care nu au înțeles ce am zis până acum, e mai simplu să își imagineze că Xerox avea depozitul plin cu aur, platină și diamante. 

Cum Apple ar fi putut profita de aceste invenții, inginerii Xerox au decis să îi arate lui Jobs în timpul vizitei doar niște chestii minore. Acesta s-a prins că nu pot avea doar atât și a sunat un manager Xerox să se plângă. La a doua vizită a văzut nițel mai mult, dar tot niște abureli. Jobs s-a enervat. A început să plângă. A pus mâna pe telefon și l-a sunat pe șeful Xerox să i se plângă de faptul că inginerii nu cooperează. Abia când au fost amenințați cu transferul în categoria celor care primesc ajutor de șomaj, inginerii au ridicat cearceaful de pe întreaga comoară.

Jobs a fost șocat. În clipa în care a văzut interfața grafică a înțeles că acesta este viitorul calculatoarelor. Aceasta este modalitatea, simplă și intuitivă prin care oamenii ar putea utiliza calculatoarele. S-a întors la Apple și a știut ce trebuie să facă. Mouseul Xerox costă 300$ și merge doar pe verticală și orizontală. Jobs a luat un designer independent și i-a cerut să facă un mouse care să coste 15$ și care să meargă pe orice suprafață. Pe partea de hardware inginerul șef a spus că nu poate fi făcut un mouse care să meargă și oblic. Jobs l-a dat afară. La prima întâlnire pe care a avut-o cu noul inginer șef, înainte de Bună ziua, acesta i-a spus că poate face mouse-ul să se deplaseze așa cum își dorește Jobs. Pe partea de grafică, interfața Apple a depășit-o pe cea Xerox, prin performanțe – tot la insistențele lui Jobs.

Acum vine și una din părțile interesante. Pe partea de hardware Macintosh stătea bine. Mai avea nevoie și de software pe măsură. Astfel că, Jobs merge la Microsoft să îl convingă pe Bill Gates să se implice în scrierea de software pentru Macintosh. În vremea aceea, Apple avea vânzări de 1 miliard de dolari, iar Microsoft de 32 de milioane. Bill Gates, la insistențele lui Jobs, a acceptat să scrie pentru Macintosh următoarele programe: un software de calcul tabelar, numit Excel, un program de editare de texte, numit Word și o nouă variantă de Basic-întrucât Wozniak nu reușise să facă varianta pe care o scrisese pentru Apple să calculeze în virgulă mobilă. Deci, Jobs a fost un naș al pachetului Microsoft Office-cel care generează și astăzi o bună bucată din veniturile Microsoft, și este unul din programele fanion ale companiei. Mai interesant este faptul că, deși destinate pentru a fi livrate direct pe Macintosh, Steve Jobs a invocat o clauză contractuală  a contractului cu Microsoft, ceva mai târziu, forțându-i pe aceștia să transcrie programele pentru calculatoarele IBM-compatible și aruncându-i astfel într-un hău al succesului

Primul Macintosh a rupt gura târgului. Partea de design i-a lăsat mască pe toți. Din păcate încăpățânarea lui Jobs pentru anumite elemente de design și-a spus cuvântul. În ciuda insistențelor inginerilor hardware, Steve nu a acceptat să pună ventilator pe sursă – din cauza zgomotului pe care aceasta îl genera. „Utilizatorul trebuie să aibă o experiență plăcută!„. Probabil că avea, dar în 6 luni Macintosh a primit porecla „prăjitorul de pâine bej” din cauza faptului că multe dintre calculatoare se ardeau. Dar chiar și așa primul Macintosh a însemnat un pas important în tehnologia informației, prin îmbinarea dintre artă/design și tehnologie.

Bill Gates era și el convins că viitorul aparține interfețelor grafice, întrucât și el vizitase parcul Xerox. Avea o înțelegere cu Jobs să nu producă programe cu interfețe grafice timp de 2 ani, pe care a respectat-o și imediat ce aceasta a expirat a lansat Windows 1.0. Jobs a înnebunit. A cerut să îi fie adus Gates, deși aceasta nu avea nicio obligație să se prezinte. Totuși a venit. „-Ne jefuiești!Am avut încredere în tine și acum ne furi!” – a țipat Jobs. Răspunsul lui Gates este bestial și sper cred că lămurește disputa: „-Ei bine, Steve, cred că lucrurile pot fi văzute și din altă perspectivă. Cred că mai curând amândoi am avut un vecin bogat, pe nume Xerox, iar eu am intrat prin efracție în casa lui vrând să îi fur televizorul și am descoperit că tu mi-o luaseși înainte.”

Relația dintre Microsoft și Apple este una ciudată și are multe puncte de intersecție. Când Steve Jobs a revenit la Apple (după vreo 10 ani) și a început lucrul la noul Macintosh avea din nou nevoie de software. Deja nu mai puteai avea un calculator vandabil, dacă nu putea rula pachetul Office de la Microsoft. Bill Gates refuzase să colaboreze cu CEO-ul Apple anterior, dar pentru Jobs avea o oarecare admirație. Cu două ore înainte de lansarea oficială a noului Macintosh – cel care a pecetluit revenirea lui Steve Jobs la Apple – Bill Gates este de acord să adapteze Office pe noul sistem de operare și să investească 150 de milioane de dolari în acțiuni Apple, fără drept de vot. O mână întinsă fără de care chiar Steve Jobs a recunoscut că nu ar fi reușit. Dacă mai spun că în cadrul unei petreceri (ce avea loc prin anii 2000, în contextul în care iPad a fost lansată în 2010) Steve a fost bombardat de povestirile unui manager Microsoft, care se lăuda, explicând în detaliu noua tabletă-pc la care lucrau. Da, Microsoft a făcut o tabletă înaintea lui Apple, dar nu au știut cum să o marketeze. (Am găsit pe net o istorie a tablelor.) 

Încă sunt surprins cum unii oameni sunt capabili de operații matematice complexe, dar nu reușesc să conștientizeze în timp util că ceea ce urmează să scoată pe gură, are cam 95% șanse de a produce un disconfort în interlocutor. Steve Jobs, la vremea respectivă în vastă de aproximativ 30 ani avea o relație de vreo 3 ani cu Joan Baez (41 ani), care la rândul ai avea un fiu de 14 ani. Într-o seară, pe când lua cina, Baez i-a spus că ar vrea să îl învețe pe fiul ei să dactilografieze. Jobs i-a recomandat să îl învețe să tasteze la calculator, întrucât mașinile de scris sunt desuete. Dată fiind diferența de vârstă dintre ai asta a fost în mod clar un porumbel cu pene și cioc, în toată regula. Baez, l-a privit și i-a răspuns: „Dacă mașina de scris este desuetă, eu cum sunt?”. Șah mat!

Jobs cred că deja avea o avere de câteva zeci (poate chiar peste o sută) de milioane de dolari. Când a plecat de la Apple prima dată, de supărare și oftică, și-a vândut toate acțiunile, iar acestea valorau vreo 100 milione de dolari. În altă seară, pe când lua cina, a început să îi povestească Joanei Baez despre o rochie roșie pe care o văzuse la mall, într-un magazin Ralph Lauren. Cât de faină e rochia și cât de bine i s-ar potrivi. Ca o paranteză și în apărarea mea, uite că și Jobs mai aruca un ochi pe rochii să vadă care mai e tendința, deci nu sunt (chiar atât de) vinovat că am da dat like pe pagina Cristallini. După cină decid să meargă la mall. Ajunși în magazinul Ralph Lauren, Jobs își cumpără un braț de cămăși (semn că începuse deja să se spele regulat, chiar dacă mânca tot morcovi), iar pe când să iasă din magazin îi spunei doamnei Baez: „-Asta e rochia de care îți vorbeam. Ar trebui să ți-o cumperi!”. Tipa a rămas perplexă și a replicat: „-Steve, eu nu îmi permit o astfel de rochie!”, iar el: „-Păcat!”, și și-a văzut de drum. Pam! Pam! Uite de aia nu sunt eu un vizionar și bogat, pentru că pe mine m-ar fi dus mintea să o cumpăr, să i-o fac cadou și să o rog să o poarte chiar în seara aceea. Sunt praf! (și știu asta).

Steve Jobs nu a fost un zgârcit. Pur și simplu nu îl interesau banii. El se concentra doar asupra lucrurilor care îl interesau. Restul nu exista. Această atitudine s-a dovedit a fi greșită în unele situații și i-a grăbit și sfârșitul. Când a aflat că are cancer (într-o formă incipientă), Steve a refuzat tratamentul și a luat-o pe arătură cu regimuri, post, frunze, vraci, etc. Când s-a întors la medicina clasică era deja prea târziu. Revin. Steve a fost un om de produs. Întreaga lui atenție era acordată dezvoltării produsului. Fără studii de fezabilitate, fără focus grup. Țelul lui era să educe și să ghideze utilizatorul și din acest motiv nu avea de ce să îl interogheze legat de preferințe, pentru că oricum nu a știut să ce să spună. Prin iMac a avut o contribuție importantă în lumea calculatoarelor. Prin iPod și iTunes a schimbat radical lumea muzicii. Prin iPhone a revoluționat telefonia. Prin iPad a deschis o noua direcție în utilizarea tehnicii de calcul. Toate acestea au avut la bază o singură direcție: „Simplitatea este sofisticarea absolută.”

Aș mai putea scrie câteva articole despre această carte, dar vreau să mă opresc. Peste puțin timp se va lansa  filmul Steve Jobs, cu Ashton Kutcher în rolul principal. Pentru cei care nu au răbdare să citească o carte de 700 de pagini, le recomand – fără să știu cât de reușit va fi – să vadă măcar filmul. O secvență poate fi văzută aici.

Poate din cauza faptului că mă învârt în sfera IT, dar cartea aceasta mi s-a părut fabuloasă. Am primit recomandări să citesc și biografia lui Warren Buffett și, fascinat de lectura curentă, probabil că o voi citi. În privința recomandării biografia Steve Jobs de Walter Isaacson primește în mod clar un It’s a must! pentru prietenii mei antreprenorii. Cartea poate fi cumpărată de aici. Atenție, însă! Prin achiziția cărții de pe acest link încasez comision și știm cu toții că odată ajuns bogat mă las de muncă și de blogging și o întind prin lume. 🙂

Steve Jobs a devenit sinonim, pentru mine, cu: fabulos, pasiune, determinare, încăpățânare, viziune, dorință și reușită.