De la 1 Ianuarie 2007 (cred) nu mai avem voie să tăiem porcul prin metoda tradițională, adică prin înjunghiere. Normele europene prevăd o metodă care aduce moartea instantaneu și fără durere: prin electrocutare. Și totuși sunt convins că de Crăciun sute de mii de porci au fost tăiați exact așa cum îi tăiau și oamenii lui Decebal. Ba mai mult, stăm cu ligheanul și culegem sângele ce țâșnește din porcul ce agonizează,  sânge pe care îl închegăm, îl preparăm și îl servim cu cei mai dragi nouă (mâncarea poartă numele de sângerete . În mod absolut similar în India sistemul de caste a fost desființat. Prin tratatele semnate, oficial nu mai există caste. Realitatea e aceeași ca și la noi! Castele sunt tot acolo și probabil vor mai fi pentru mulți ani de acum înainte. 

Există patru caste. Prima este casta războinicilor. Din ea fac parte strămoșii celor care au luptat. Următoarea este casta clericilor (doar nu se putea să nu aibă și popii lor o tagmă importantă). A treia castă este una combinată, iar ultima este casta celor de neatins („untouchables„). Cei din ultima castă sunt cei care ne șochează pe noi prin sărăcia în care trăiesc. M-am interesat să văd dacă este posibil să îți dai upgrade la castă și, tehnic cel puțin, dacă faci școală și bani, poți accede la alt tip de viață. Cu alte cuvinte nimeni nu îi fură banii unui untouchable, doar ca să se asigure că rămâne sărac. Dar, dacă toată viața ai scurmat cu bătu  în gunoi să prinzi o râmă sau un gândac, nu ai fost niciodată la școală, cam care sunt șansele să te împlinești social, material, etc.? Cam aceleași pe care le am eu să câștig la 6 din 49 când nu joc.

Fiind un băiat singur, în sensul că fug femeile de mine ca dracu’ de tămâie și evanghelie, m-am interesat cum e  treaba cu căsătoria. Din câte îmi amintesc (asta e doar un mod de a părea că știu multe, dar în fapt le scot din burtă), India este pe locul 2 după Venezuela la numărul de Miss Univers. Poate nu e chiar pe doi, dar sigur au avut mai multe câștigătoare de-a lungul vremii. Și uite-așa m-am pus în pielea unui indian și am realizat că mie sigur mi-ar fi căzut cu tronc una din altă castă. Se poate? Revenim la povestea cu porcul. Tehnic se poate, practic e cam greu. Totul depinde de gradul de educație și de implicare în religie al familiei. În regiunile în care doctrina socială și religioasă sunt urmate strict, căsătoria inter-caste se pedepsește cu moartea mirilor. Acum dacă stau să mă gândesc nici nu mai sunt atât de surprins. Păi ce, la noi se poate face cine vrea notar? 

Deși sper că acest lucru să fie o raritate, încă se mai practică pe scară largă căsătoria aranjată. Mai precis, când te-ai făcut frumușică și ai vreo 16-18 ani, vine tati și îți spune că ți-a găsit soț. Dacă este un tati fain, îți oferă mai multe variante și poți să ai și tu un cuvânt de spus. Prima femeie cu care am discutat despre căsătorie fusese măritată fără drept de apel cu mai mult timp în urmă, pe principiu: Știu eu ce e mai bine pentru tine! Tu nu vezi câte divorțuri sunt în ziua de azi?. Cea de-a doua femeie, care era și cea mai frumoasă  dintre fetele pe care le-am întâlnit în această călătorie, trăia cu promisiunea părinților că atunci când îi va veni momentul va avea o perioadă de timp să îl cunoască pe domnul în cauză și să se decidă dacă acceptă.

Statistic, căsătoriile aranjate durează mai mult. Consider această statistică, viciată tocmai de fundalul cultural. O femeie căsătorită astfel nu va comenta niciodată că nu e mulțumită de soț și va accepta o viață tristă de dragul familiei și mai ales pentru a păstra aparențele sociale. O femeie divorțată în India este ca o boală infecțioasă. Nimeni nu o vrea. Pe măsură ce emanciparea femeii căpăta contur începe să crească numărul femeilor capabile să se întrețină singure pe bază propriei cariere. În astfel de situații capătă curajul necesar pentru a adopta un altfel de comportament. Vârsta media pentru căsătorie a urcat în ultimii 10 ani. Dacă prin anii ’90, căsătoria avea loc la 16-18 ani, acum fetele își doresc acest pas pe la 22-24. În schimb nici una din femeile cu care am discutat acest subiect nu accepta să rămână nemăritată până la 30 ani. Această vârstă, 30 de ani, echivala în mintea lor cu infertilitatea și (adaug eu) cu râsul lumii.

Înainte de a pune punct acestui articol, mai  spun doar că m-a distrat modul în care am fost prezentat unei tinere domnișoare: „El este Marius, este necăsătorit și te poate duce în România!”. Ei? Nu oriunde, ci în România. Asta da ofertă! Așa că fetelor de pe plaiul lui Decebal, vă mai las câteva luni să vă gândiți și să îmi faceți o propunere concretă, căci altfel, în următoarea delegație în India, mă însor. Și nu ar fi păcat de sângele meu de urmaș al lui Ștefan, să contribui la înzestrarea altui popor?