M-am săturat de bootstrapping. S-au săturat chiar și o parte din partenerii mei din firmă. Să nu te miri dacă nu știi ce este bootstrapping-ul. Am aflat și eu de la Marius Ghenea, în timpul School 4 Startups. Termenul își are originea în Aventurile baronului Munchhausen care povestea că odată, a ieșit dintr-o mlaștină trăgându-se de păr (avea o coadă împletită – pigtail). Chiar dacă el s-a tras de coadă și nu de șireturi, expresia arată o acțiune a cărei reușită este improbabilă, dacă nu chiar imposibilă.

Cam același lucru este și în business. A face bootstrapping înseamnă să te auto-finanțezi. Să produci, să vinzi, să economisești și pe urmă să te finanțezi. Dar de trăit mai trăiești? Cu 10 ani de experiență în bootstrapping îți dau eu răspunsul: Nu!

Așa că, după îndelungi deliberări – când spun lungi mă refer la 2-3 ani, căci atunci s-a pus prima dată problema unei finanțări prin bancă – am făcut credit pe firmă. Firește că banca ne-a spus: Vă dăm credit! 2-3 zile de când depuneți actele! Vă îngropăm în bani! etc. Firește că a durat 2-3 luni, că dosarul de credit a consumat jumătate de top de hârtie, iar suma primită în cele din urmă a fost mai mică decât cea estimată în pre-scoring.  

Cred că am luat-o pe arătură, așa că revin la dune de nisip. Da prieteni, investim creditul luat într-un târg în Dubai – Emiratele Arabe Unite: The Big 5 Internațional Building & Construction Show. Lasă-mă să-ți spun ce gândești: Halal investiție! Asta cred și eu, atunci când morcovu’ – mare și de un portocaliu intens – mă lasă să respir și să gândesc. Dar, una peste alta Orientul Mijlociu este tărâmul făgăduinței pentru noi. Un fel de Fratelli și Boa pentru anumite domnișoare. Scump că dracu, înconjurați de oameni cu bani mulți și potențial pe măsură, doar că ai noștri nu încearcă să epateze. Pe postul frumoasei seducătoare sunt eu. În loc de esență de parfum avem Ra Workshop – una din cele mai tari aplicații de calcul de ferestre și uși din lume (fraza asta este un later edit de prin 2020). Nu știu ce să mă fac cu Furnică. E mai negru la față și seamănă a indian, iar indienii sunt un fel de „căpșunari” în Orientul Mijlociu. Gata! M-am prins! Dacă trebuie să merg la vreo recepție îl iau pe post de valet! 😉

Ultima dată când am fost în Orient, mai exact în Kuwait am avut cinstita ocazie să îmi facă ochii: $ + $. Acum sper să ni se facă la amândoi, altfel mai bagă TLV-ul un credit neperformant! =)) 

Una peste alta, urmează două săptămâni grele în care trebuie să pregătim toate detaliile. Dar până atunci, e weekend! Voie bună!