Anul trecut în Septembrie am avut o întâlnire de familie, forțată. Din categoria celor pe care nu le dorești nimănui. Și cum stăteam noi supărați, ne-am dat seama că ar trebui să ne întâlnim   nu doar la nunți, botezuri și înmormântări, ci ar trebui să ne programăm timp împreună ca o familie. Ei uite că ideea asta a răzbit și de la începutul anului am planificat și am căutat să sincronizez programele tuturor astfel încât să putem avea o ieșire.

Destinația a fost stabilită unanim: uriașul cu fruntea în soare de pază țării noastre pus – Ceahlăul (detalii în poezia Vara de George Coșbuc). Și uite așa ne-am strâns din diverse colțuri ale lumii și ne-am adunat acasă la Moldoveanca Șefă având ca unic scop învingerea muntelui și organizarea unei petreceri chiar în vârf pentru a stabili, odată pentru totdeauna, pe cale științifică dacă vinul rămâne sec și la altitudine. 

Că ne-a prins noaptea-n pădure, că am mâncat zmeură, afine și merișoare, că ne-au durut picioarele, că am cărat mai multe sticle de vin și apa minerală decât roșii și castraveți, că am împărțit cu toții aceeași cameră de cabană precum odinioară în tabără, nu sunt decât niște detalii. Ce a rămas? Două zile în care pe grupulețe sau la comun ne-am povestit ce-am făcut, cum suntem, ce ne place, ce ne dorim și multe altele. Pe deasupra, unii (ai mei părinți) se pot lăuda că au învins Ceahlăul, prin luptă dreptă din zori și până la apus, la o vârstă la care alții fac coadă la farmacie.

Poate nu avem bani în familia asta, dar cu siguranță avem gene bune. Suntem subțiri, ageri și mai presus de toate buni la inimă. Am fost surprins să văd cum în unele familii oamenii se ceartă, își pun piedici, au resentimente. Ori la noi nu e așa, și ce e mai fain este că nici nu știm despre ce e vorba. Suntem oameni simpli și intenționam să rămânem astfel.

Rezoluția acestei expediții montane: în al treilea weekend din luna August al fiecărui an ne vom strânge și vom merge câteva zile împreună pentru a ne aminti (dacă e cazul) că suntem o familie. E cel mai de preț lucru pe care îl avem și nu intenționam să renunțăm la el.