Geniu, însă, trece razant cu nebunia și nu toți știu să evite impactul. În momentul în care constată că, deși are cel mai performant nas, nu reușește să-și simtă propriul miros,  Grenouille înnebunește de furie și își propune dezvoltarea unei game de parfumuri pentru fiecare ocazie: parfum care să îl facă de neobservat, parfum care  să îl facă viril, parfum care să îl facă harnic, totul culminând cu parfumul care îi va face pe ceilalți să îl iubească, deși în realitate sunt dezgustați și chiar înspăimântați de aspectul lui. Firește că un astfel de parfum nu poate fi obținut din flori, uleiuri vegetale sau animale. Or fi florile frumoase, dar cel mai frumos lucru pe planeta asta este, încă, femeia. Așadar, parfumul suprem va fi un extras din cele mai frumoase femei care pot fi întâlnite. La fel ca în Meșterul Manole, sacrificiul se impune pentru a elimina frica și stresul, sentimente ce ar interfera cu procesul de extragere a esenței pure. Grenouille devine astfel un simbol al geniului rătăcit, care nu are decât un singur obiectiv: parfumul generator de iubire.

Planul lui  Grenouille funcționează. Parfumul ia naștere, iar efectul este peste ceea ce așteptam eu. Zeci de mii de oameni îi cad la picioare și îl venerează. Ce păcat că este, totuși, un surogat! Acest lucru este conștientizat și de meșterul parfumier, care deși își vede capodopera în acțiune nu simte nicio satisfacție. Iubirea obținută prin minciună și/sau șiretlic nu are valoare. El rămâne, chiar și sub mantia accestui parfum, un om fără miros, incapabil de a iubi și de a ști să recepteze iubirea. În aceste condiții nu îi rămâne decât o singură variantă. Calea scăpării este clară, dar te las pe tine să o descoperi lecturând Parfumul de Patrick Suskind.

Dacă ar fi să mă întrebi ce am înțeles din romanul Parfumul aș spune următoarele: iubirea nu poate fi mințită și/sau fentată pe termen lung. Inevitabil convergem către ceea ce suntem și nu către ceea ce ne dorim a fi. Iubirea, și aici vorbesc într-un context general, nu doar de cel al iubitei/iubitului, merită orice sacrificiu pe care îl poți face tu, dar nu merită să îi sacrifici pe cei din jurul tău. Pentru a fi capabil să simți iubirea altora  ai nevoie de un antrenament consistent și perseverent în a o oferi celorlalți. Și ultima concluzie, nițel mai tristă: viața fără a iubi și fără a fi iubit scurtează drumul către….locul în care a ajuns Grenouille.

Romanul are și o ecranizare realizată în 2006, cu un buget consistent (60 mil. euro), cu actori de top precum Dustin Hoffman și Ben Whishow și care se numește Parfumul – Istoria unui ucigaș. Filmul a rulat acum vreo 3 săptămâni pe Pro Cinema. Nu știam la ce mă uit (ratasem începutul) și până m-am prins am apucat să văd cam un sfert. Asta mi-a afectat într-o oarecare măsură lectura. Personajele din film mi-au rămas întipărite în minte și încercau să se suprapună perfect celor din carte. Această experiență m-a convins că e bine să nu văd filmul până nu citesc cartea. 

Recomandare de lectură nu am. Las asta în seama recenziei. Nu știu ce să citesc acum. Aș vrea ceva vesel, de vară. Vreo recomandare?

Această carte poate fi cumpărată de aici.