În școala generală eram popular. Atât cât poți fi de popular când toate fetele sunt cu un cap mai înalte ca tine și pici cel mai elementar criteriu de selecție. Popularitatea m-a obosit destul de repede și pe la finalul clasei a opta mi-am dat seama că nu e chiar atât de cool să fii popular și că anonimitatea ar putea să îți aducă un confort nebănuit. Drept pentru care în liceu am lăsat-o mai moale cu popularitatea sau cel puțin am încercat. Acum ce să fac dacă nu mi-a ieșit! Aveam să reușesc câțiva ani mai târziu. Astăzi sunt un anonim perfect. Genul de băiat de provincie, venit în capitală să facă școală, cu un job oarecare, tipul care dacă trece pe lângă tine pe stradă nici nu-l observi. Aș fi vrut sa scriu: un mediocru, dar am învățat de aici adevăratul sens al termenului, iar asta mă reține.

În urmă cu mai bine patru ani România era atacată de gripa aviară. Ulterior acestui atac a urmat cel al gripei porcine. Astăzi, România este atacată de căpușe. Mica insectă de dovedește mai feroce decât suratele ei de curte, găina și porcul. Nu știu câte persoane sunt în prezent infestate, dar știu de existența unui caz, ce se bucură în prezent de mai multă mediatizare. M-am bucurat să aflu că premierul a decis să aloce din fondul personal al primului ministru suma necesară transferului pacientului în străinătate, acolo unde poate primi un tratament pe măsură și care să îi garanteze șansa de vindecare.

În același timp, nu pot să nu mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă insecta ucigașă ar fi infestat (și cu siguranță a făcut-o) un anonim. Care ar fi șansa lui de a obține o finanțare din fondul de rezervă al primului ministru? Ar fi avut vreo posibilitate de a se transfera la o clinică din străinătate? Ar fi beneficiat de mediatizarea tragediei, cu scopul de a obține ajutor? Ne-am fi solidarizat noi toți cu un om pe care nu-l cunoaștem și pe care nu l-am văzut vreodată?

Căpușa, precum găina și porcul, nu citește ziarele și nu urmărește televiziunea. E posibil să prefere o anumită grupă de sânge, dar îmi place să cred că ne alege la întâmplare după cum îi sărim în cale. E o chestiune de șansă. Cam aceeași (ne)șansă care face diferența dintre o persoană publică și o persoană oarecare. Mă bucur pentru cel în cauză și sper din tot sufletul să se facă bine. Nu pot însă, să nu îmi pară rău pentru cei pe care anonimitatea îi condamnă la continuarea suferinței, iar uneori chiar la moarte.