Astă seară am avut treabă prin Română. Deși am avut puține emoții am ales să o iau pe la Universitate. Mi-am luat aparatul foto cu mine, cu gândul că poate fac câteva fotografii cât stau la semafor. Am fost surprins să văd cât de bine se circulă. Oamenii stăteau cuminți pe trotouare și protestau pașnic. La întoarcere o întreb pe DT:

 – Vrei să vezi demonstrația de la Universitate?
 – Sunt studenți? – mă întrebă veselă.
 – Sunt câțiva. Ai de unde alege.
 – Atunci hai să mergem!
Ajunși în Piață Universității mă întrebă:
 – Noi de ce nu protestăm? Vreau să strig și eu din mulțime! – Era entuziasmată de ce văzuse.
 – Păi e Mozart singur acasă.
 – Mozart e cu Zâna. Oprește mașina și hai să mergem la meeting!
Mi-a trecut prin minte o imagine cu asta mică alergată de jandarmi. Cum e ea mai bagacioasa, clar iscă violențe. E capabilă să ațâțe galeriile una împotriva alteia și iar aprindem Bucureștiul. Femeia însă mi-a băgat microbul în sânge. Ajuns acasă nu am avut stare. Urmaș al lui Ștefan cel Mare și să stai pe canapea? După 10 minute, mi-am făcut bagajul și am ieșit pe ușă, în direcția Universitate.

……

Realizez că știrile sunt deformate atât pe TV, cât și pe radio. Știu asta de pe vremea când mă suna mama să mă întrebe dacă mai trăiesc că s-a uitat ea la televizor și e o futuna mare în capitală, care scoate copacii din rădăcini, în contextul în care afară ploua mocănește. De data asta am ales să mă conving pe cont propriu care e treaba cu meetingul. Mi-am luat mănuși, fular, șapcă, apărat foto și gumă de mestecat și am plecat pe la 22:00 la Universiate. Auzisem de la TV de percheziții făcute de jandarmi persoanelor suspecte, de cordoane de securitate, de mii de protestatari…

Am luat metroul. La Universitate pe peron totul era normal. Nici nu ai fi spus că deasupra are loc o demonstrație. În pasajul de la Universitate remarc o densitate peste medie. Erau oameni care înghețaseră de frig afară și coboraseră sub pământ să se mai încălzească. Cele două cafenele din pasaj funcționau în parametri normali, doar că, probabil, au vândut mai bine. Dau să ies la suprafața, pregătit fiind de o percheziție, întrucât mă gândesc: cine are față de infractor, decât un tip singur, cu traistă după el (în care ar putea depozita cocktailuri Molotov).

Dezamăgire extremă. Am trecut pe lângă jandarmi și nici nu m-au băgat în seamă. Eu însă, m-am oprit în fața lor și am început să îi analizez. Echipament complet de luptă: cotiere, căsca, kagula, microfon, baston (dar nu de gentleman), mănuși, etc. Jandarmii erau calmi și, în grupuri mici, erau amestecați în mulțime. Pe fața lor se citea acordul tacit pentru ce se întâmpla în piață. Dacă nu ar fi fost în timpul serviciului, cred ca ar fi participat și ei la demonstrație. Am intrat în mulțime și m-am apucat de făcut poze. Atmosfera e incredibil de plăcută, iar oamenii sunt foarte tineri. Asta a fost prima mea observație: oamenii sunt tineri. M-am simțit că la meetingurile de prin 1999-2000 când în calitate de student protestam că nu ni se dădeau bursele și ne refuzaseră reducerea pe RATB. Realizez acum că ceva sămânță de protestatar am în mine. Am câteva meetinguri la activ (primul în perioada în care eram în liceu). Degeaba m-a sunat mama luni să îmi ceară să nu merg la meeting. :))

M-am plimbat pe partea cu Teatrul Național, iar apoi am fost să iau pulsul și vis-a-vis. A doua observație: miile de protestatari pe care le văzusem pe kroll la TV nu erau chiar mii. Nu vreau să mă hazardez și declar de la început că nu știu să estimez mulțimile de oameni. Pot însă să îți spun că plimbându-mă printre ei mi-am dat seamă că sunt mai puțini decât se declară la TV.

Oamenii sunt diferiți. Fiecare are propriul lui protest. Am întâlnit oameni care: protestau împotriva proiectului Roșia Montană, alții doreau monarhia, alții luptau împotriva drogurilor, unii îl doreau pe Iisus rege, alții ieșiseră să socializeze. Aparent însă, toți îl urăsc pe Băsescu. Sloganele îndreptate împotrivă lui par a-i uni pe toți într-o singură voce. Foarte multe femei. Nu aș ști să spun ce înseamă multe, dar pot să îți spun că sunt mai multe decât mi-aș fi închipuit. Eu le văd fragede și sensibile, dar mi-au plăcut cu câtă pasiune strigau: Jos Băsescu!

Mie mi s-a părut că sunt foarte mulți studenți. Poate erau doar oameni tineri, dar mie mi-au părut frumoși și inteligenți astfel încât să nu fie manevrați de alții. Cam ăștia sunt oamenii care au protestat aseară.

 

Plimbându-mă pe partea cu Universitatea, la fântână, văd un tip, izolat, sprijinit de o clădire, care cântă la fluer. Mă uit în jur și pe o rază de 30 metri nu e nimeni. Un grup de jandarmi, bine echipați, stau și așteaptă intrarea în dispozitiv la colțul străzii. El e singur. Mă duc, îi fac o poză și încep să îl ascult. 30 metri mai în față lumea îl înjură pe Băsescu, iar el cântă la fluier singur de parcă și-ar mână turma din spate. M-așez lângă el și stau să îl ascult. Cele mai faine 40 de minute ale zilei, exceptând întâlnirea cu DT. Pe un fundalul sonor asigurat de mulțime, fluierul lui jongla sunete senine. Uneori aveam impresia că el cânta la nai. M-am uitat la jandarmii din colț. Erau super făcuți și capabili să te sfarme dintr-o lovitură de baston. M-am uitat la el și la sunetele lui. Atunci am înțeles ce face și de ce o face. M-am întrebat dacă nu i-au înghețat degetele. Eu aveam mănuși și șapca. El doar căciulă.

După 40 de minute în care am stat nemișcat lângă el, fluerul a făcut condens și s-a oprit. Am profitat de ocazie să îl întreb cum îl cheamă și de ce cântă. Constantin, căci ăsta este numele lui, mi-a spus că până în urmă cu o oră era parte din mulțime și îl înjura pe Băsescu. La un moment dat a simțit multă ură și răutate. Nu mai îi era comod în mulțime. A vrut să plece. De fapt, chiar a plecat și s-a oprit într-o cârciumă să bea un vin fiert. Îl supăra faptul că ura protestatarilor, generată în mare de Băsescu, nu are o contrapondere în ceva frumos, plăcut, util. Și-a lăsat cana de vin fiert și a venit să cânte la fluier. Așa a simțit el ca poate reface echilibrul în zonă. La final mi-a mulțumit și mi-a spus că am fost singurul care l-am ascultat. Din păcate mi se terminaseră bateriile la aparatul foto, smartphone nu am și nu am putut să îl înregistrez. Dacă protestul continuă și mâine, eu mă duc. Mă duc să îl caut pe Constantin pentru că știu că el va cânta.

Dacă mâine vor mai  fi proteste să nu îți fie frică să dai o raită prin Universitate. Cât timp demonstrația e pașnică ți-o recomand. Nu e chiar ca la TV. E mult mai fain! Poate e timpul să îți clătești gură strigând că te-ai săturat, că exiști, că vezi ce se întâmplă, că nu ești chiar atât de prost și că înțelegi, și mai mult, că nu mai poți să mai suporți! Constantin a spus-o în felul lui. Acum e rândul tău!

Din Piața Universității,
pentru Mihalca.ro
Mihalca însuși.