În urmă cu ceva mai bine de o lună mă întâlneam cu Nicole la Universitate pentru a-mi furniza câteva cărți pentru lectură. Se grăbea spre casă, întrucât mai avea de lucru, dar nu suficient de mult încât să nu apuce să îmi spună că ar prefera să îmi încep lecturile cu Rătăcirile fetei nesăbuite, întrucât cartea mai este promisă și altor persoane. I-am urmat recomandarea, iar când am terminat de citit ultima pagină i-am dat un mesaj din categoria: „Ai promis cartea altcuiva…. my ass! Ai premeditat acest lucru și ai dorit expres să citesc această carte. Acum am înțeles și de ce!„

În drum spre casă, în metrou, am aruncat o privire pe coperta a patra. M-a surprins mica descriere: „La 70 de ani, Mario Vargas Llosa scrie primul lui roman de dragoste”. Ce să mai știe un nene de 70 de ani despre dragoste? Chiar dacă și-ar aminti perfect vremurile din tinerețe, ar mai fi ele valabile astăzi? S-ar putea dovedi interesante pentru mine? Aș avea ce să învăț din experiența lui? Cam asta mi-a trecut prin minte între două stații de metrou. Nici nu aveam cum să greșesc mai mult.

Ei bine, romanul Rătăcirile fetei nesăbuite este cea mai lungă declarație de dragoste pe care am avut ocazia să o citesc. Cel puțin din câte îmi amintesc. Pe la vârstă de 10 ani, Ricardo se îndrăgostește de o domnișoară chiliană, pe nume Lily. Nu are de unde să știe că această dragoste îl vor costa 40 de ani din viață și îl va urmări pe 3 continente. Micuță chiliană dispare și este regăsită peste vreo cincisprezece ani în Paris. De data asta se numește Arlette și este pregătită să se înroleze în grupările para-militare de eliberare a Perului. Reușește să o aibă pentru o zi, după care fata nesăbuită pleacă în Cuba. Câțiva ani mai târziu reapare în Paris, de data asta ca soție a unui diplomat francez. Firește are alt nume: madame Robert Arnoux. Nu zăbovește prea mult și dispare împreună cu conturile elvețiene ale soțului.

După vreo alți 10 ani o regăsește, absolut întâmplător, în Londra.  Din nou căsătorită, chiar dacă nu divorțase de primul soț, din nou sub alt nume. Acum: Ms. Richardson, soție a unui venerabil nobil englez, mult mai învârsta ca ea. Nu are noroc și bigamia îi este descoperită, iar micuța chiliană este nevoită să fugă. Încă zeci ani de așteptare și de căutări și este localizată în Japonia, ca amantă a unui membru al mafiei yakuza.

Dacă ți se pare că ți-am povestit cartea, află că de fapt nu știi nimic. Farmecul romanului stă în relatarea frământărilor, a spasmelor, a dramei pe care o trăiește acest băiat bun, care o iubește din ce în ce mai mult și care nu reușește să își găsească liniștea decât atunci când o are aproape. Când ea îi spune că este un tip mediocru și nu are ce să îi ofere, el îi răspunde că în toți acești ani nu s-a oprit niciodată să o iubească. Când ea îi spune că nu poate fi decât cu un bărbat puternic și pe măsură de bogat, el îi răspunde că este mai frumoasă ca acum 10 ani când o văzuse ultima dată. Când ea îi spune că nu vor fi niciodată împreună, el îi răspunde că nu va înceta să o iubească. Și, băiatul bun, în prostia lui, chiar asta face. Deși realizează drama de nu putea iubi decât o singură femeie, nu poate face nimic să scape. Încearcă de câteva ori, dar de fiecare dată eșuează.

Experiența japoneza, în care este abuzata sexual, lasă urme adânci. Întoarsă epavă, la Paris, ghici pe cine dorește să revadă fata nesăbuită? Exact! Pe băiatul bun. Am înțeles-o! E frumos să ai pe cineva care să fie acolo și să te iubească necondiționat și te roade curiozitatea de a verifica dacă după toți acești ani neîmpliniți continuă să te mai iubească. Speriat de starea de degradare fizică și psihică în care se află femeia pe care o iubește, băiatul bun se execută: pune ipotecă pe casă, mai face un credit suplimentar, acceptă orice contract ca traducător, toate  pentru a o putea interna într-o clinică privată unde ar fi beneficiat de cel mai bun tratament posibil. După ce reușește fata nesăbuită să se pună pe picioare ce crezi că se întâmplă? Ți-aș spune eu, dar simt că vrei să citești și să afli singur răspunsul.

M-am întrebat ce simte o femeie după ce citește o astfel de carte? Bănuiesc că ar vrea să fie iubită într-un mod similar și sunt convins că foarte puține au șansa de a avea parte de o asemenea intensitate. Ca bărbat, deși un paragraf mai sus l-am făcut prost, am fost mereu de acord cu acțiunile lui Ricardo. În cei aproape 40 de ani cât așteptat-o a avut parte de puține momente, dar poate, însumate ele fac mai mult decât întreaga viață unui cuplu care își trăiește singurătatea în doi. Trebuie să recunosc că fata nesăbuită mi-a plăcut. Deși este descrisă ca fiind o femeie frumoasă, după care bărbații întorc capetele, adevărata frumusețe a ei vine din atitudine, iar misterul vine din comportament. Una peste alta, fata nesăbuită este un personaj senzual, bine conturat și pe care nu îl uiți cu ușurință.

Deși cartea are un stil puțin dificil pentru mine, cu propoziții lungi, cu multe digresiuni, mi-a plăcut și am citit-o pe nerăsuflate. Dacă mai adaug și faptul că Mario Vargas Llosa este câștigător al premiului Nobel pentru literatură în 2010, cred că am spus destul. Dacă mai completez cu faptul că micuța chiliană e de fapt peruană cred că am spus totul!  Rătăcirile fetei nesăbuite sunt o lecție de iubire pe care eu unul am fost bucuros să o primesc.

Această cartea poate fi cumpărată de aici.